Fost parlamentar român, candidat la Președinție și patron de presă, Ion Rațiu a fost dorit de MI5 să intre în comunitatea de informatori a constraspionajului britanic.

În 1990, Ion Rațiu pune umărul la reconstrucția PNȚCD sub conducerea lui Corneliu Coposu. Candidează la funcția de Președinte al României la alegerile din 1990, când a obținut 4,29 % din voturi și s-a plasat pe locul trei după Ion Iliescu și Radu Câmpeanu. În 1991 a înființat ziarul Cotidianul și a fost parlamentar ales în 1990, 1992 și 1996.

A fost autorul celebrei declarații “Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge, ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine“, pe care a făcut-o în 1990 la primele alegeri prezidențiale libere după Revoluție. Manifestul său politic (foto dreapta)

Un alt episod memorabil a avut loc în 1991, când minerii au pătruns în Parlament și Ion Rațiu i-a înfruntat pe aceștia de la tribună. „Cum îndrăzniţi să intraţi aşa, în această instituţie a democraţiei? Ieşiţi afară, imediat!”, a spus, atunci, Raţiu.

El a fost poreclit “Domnul Papion” pentru faptul că purta aproape în permanență papion, spre deosebire de restul politicienilor care purtau cravate.

Ion Rațiu a murit de cancer la Londra în anul 2000 și a fost înmormântat în orașul natal Turda.

Amintiri cu MI5

Înainte de Revoluție, Rațiu a trăit în Marea Britanie între 1940 și 1990. El a ajuns în Anglia când avea 23 de ani, după ce a absolvit Facultatea de Drept din Cluj-Napoca și s-a bucurat de ajutorul unchiului său, Viorel Virgil Tilea, fostul ambasador al României la Londra.

Serviciile de contrainformaţii britanice au încercat să îl recruteze, iar el vorbeşte deschis despre aceste tentative în volumul I al “Jurnalului lui Ion Rațiu − Începutul unui exil îndelungat (1940-1954)”, apărut la editura Corint, potrivit pressone.ro.

Istoricul Stejărel Olaru, cel care a îngrijit volumul, spune pentru sursa citată că Raţiu se întâlnea în mod regulat cu inspectori de la Special Branch − departament al Scotland Yard care se ocupă cu amenințările la adresa securității statului. Primul contact a avut loc în 16 februarie 1956 și s-a întins până în 1989, fără însă ca Rațiu să treacă de partea intereselor britanice.

Stejărel Olaru spune că încercarea de recrutare a lui Ion Raţiu nu a reușit.

În Jurnal e povestită o scenă edificatoare. Raţiu e întrebat de un inspector englez dacă a lucrat sau colaborat vreodată cu MI5.

"Când am confirmat că n-am făcut-o niciodată, mi-a spus: Și nu ai vrea? Sunt sigur că am fi fericiți să lucrezi cu noi. I-am răspuns foarte clar: le stau întotdeauna la dispoziție. Sunt gata să-mi pună orice fel de întrebări. Sunt dispus să răspund cât mai exact posibil. Eu însă nu pot să mă angajez să lucrez pentru ei și nu doresc, în niciun fel, să devin informator. Rostul meu, după cum îl văd eu, este să iau o atitudine deschisă, publică, împotriva comunismului", se arată în Jurnal.