Pe 3 aprilie 1889 se năştea, în mahalaua bucureşteană Scaune, marele violonist Grigoraş Dinicu.

Grigoraş Dinicu a rămas cunoscut pentru pentru compoziţia sa din 1906, Hora staccato, şi pentru stilul de interpretare a piesei Ciocârlia, compusă de bunicul său, lăutarul Angheluş Dinicu, pentru spectacolul de dezvăluire a turnului Eiffel din 1889.

Tatăl lui, Ionică Dinu, a fost tot lăutar, cântând în Franţa şi Rusia; unchiul din partea mamei), Dimitrie Dinicu, studiase violoncelul la Viena, unde a fost coleg şi prieten cu George Enescu.

Grigoraş Dinicu a cântat de copil în corul bisericii Scaunele Vechi şi a luat primele lecţii de vioară de la Moş Zamfir. 

A fost primit la Conservator în 1902, la doar 13 ani. La examenul de absolvire de pe scena Ateneului Român, Grigoraş Dinicu a interpretat Concertul nr. 1 de Niccolo Paganini, dar şi compoziţia proprie, Hora Staccato. I s-a acordat Premiul I. 

Între 1906-08, Dinicu a fost angajat în Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice.

A cântat ca şef de taraf la restaurantul lui Ionică Enescu, la Bufet şi la restaurantul Gambrinus, deţinut de Ion Luca Caragiale, dar şi la Budapesta, în taraful vestitului lăutar Lacz Laczi, la Bruxelles, Londra (Greeen Park Hotel), Monte Carlo şi Paris, în cel mai mare restaurant, Ambassadeur).

 

Taraful său reprezintă România la Exposition Internationale des Arts et Techniques dans la Vie Moderne (Paris, 1937) şi la 1939 World Fair (din New, unde se expune prototipul instrumentului modern: orga electronică), în ambele locuri, fiind trecut în program alături de Maria Tănase.

În anii 1930, Grigoraş Dinicu este implicat în mişcarea politică a țiganilor, fiind numit preşedinte onorific la Uniunea Generală a Țiganilor din România.

Violonistul este înaintat la gradul de ofițer în preajma războiului, fiind probabil şi spion în cel de al doilea război mondial – ca angajat în turnee la Ankara şi Istanbul, oraşe renumiteca loc de întâlnire al spionilor în timpul celui de al doilea război mondial.

Suferă un accident vasculo-cerebral în 1943, după care rămâne cu o pareză pe partea stângă. 

Continup, totuşi să cânte, fiind angajat la primul restaurant de stat deschis de comunişti după război la Continental în Bucureşti, în 1947.

Grigoraş Dinicu este diagnosticat cu cancer la laringe.

Prima intervenție chirurgicală are loc la începutul lunii august 1948. Operația îi prelungeşte viața doar cu şase luni, iar Grigoraş Dinicu se înțelege în continuare cu lumea din jurul lui prin scris. Cancerul nu este extirpat complet - şi se extinde. Nu supraviețuieşte unei a doua intervenții chirurgicale,  murind pe 28 martie 1948

Este îngropat la Cimitirul Pătrunjel, azi, Cimitirul Reînvierea din Bucureşti.