Ion Mihai Pacepa (n. 28 octombrie 1928, București) a fost șef adjunct al Departamentului de Informații Externe a României (perioada comunistă) și consilier personal al lui Nicolae Ceaușescu. În anul 1978 el a cerut azil politic în Statele Unite, unde a lucrat pentru comunitatea de informații a SUA în diferite operații împotriva fostului bloc sovietic. În România a fost condamnat la moarte în contumacie (1978). Guvernul american a descris activitatea lui Ion Mihai Pacepa ca "o importantă și unică contribuție adusă Statelor Unite", Ion Mihai Pacepa este cetățean american și acum trăiește în SUA. Concluzia Raportului Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, patronat de Președintele României și publicat la 18 decembrie 2006, subliniază “rolul excepțional jucat în demascarea naturii criminale a regimului și a Securității" de generalul Pacepa. Potrivit acestui raport, el "a contribuit la degradarea dramatică a imaginii lui Ceaușescu". În 1999, Curtea Supremă de Justiție i-a anulat condamnarea la moarte, iar în 2004 i-a fost redat gradul de general.

DUPĂ 25 DE ANI

de ION MIHAI PACEPA

La sfârșitul anului 1989 prima poliție politică creată de Kremlin în fostul imperiu sovietic a fost eradicată de pe suprafața pământului. De îndată ce zidul Berlinului a fost dărâmat, organul de securitate al fostei Republici Democrate Germane, Staatsicherheitsdienst ori STASI, a încercat să se salveze schimbându-și numele în AfNS (Amt für Naționale Sicherheit, sau Oficiul Securității Naționale) și pretinzând că este o nouă instituție. Din fericire, manevra nu i-a reușit.

În dimineața de 11 decembrie 1989, când STASI-știi din Berlinul de Est s-au prezentat la lucru, ei n-au mai putut intra în sediile unităților. Toate cele 18 clădiri cenușii de pe Normanen Strasse care constituiau sediul central al odiosului STASI aveau ușile încuiate și sigilate. Anunțuri lipite la toate intrările informau că STASI/AfNS a fost desființat și că sediile sale au fost luate sub control de către un "Staatliches Burgerkomitee" (Comitet Cetățenesc de Stat).

"Mă numesc Hans Joachim Gauck și sunt un pastor protestant," s-a auzit o voce de la una din ferestrele clădirii care purta denumirea "House #1" (Clădirea Nr. 1). În ea erau birourile lui Erich Mielke, seful STASI, și al lui Markus Wolf, șeful serviciului de spionaj, care fuseseră arestați cu doua zile înainte de către procurorul general al RDG. "Am vrut să studiez jurnalismul," a continuat Gauck, "dar STASI mi-a respins dosarul pentru că tatăl meu a fost arestat de NKVD și dus în Siberia când eu aveam zece ani. Până la urmă am absolvit teologia. Nu sunt religios, dar dorința de a crede în ceva a devenit din ce în ce mai importantă pentru mine în toți anii grei pe care i-am trăit până azi, când comitetul nostru cetățenesc m-a însărcinat să iau sub control sediile centrale ale STASI".

Era o dimineață rece în Berlin, dar când pastorul Hans Gauck și-a terminat discursul cele câteva mii de ofițeri ai STASI care îl ascultau arătau mult mai plouați decât fețele lor ude de lapoviță: peste noapte, acuzații deveniseră acuzatori. 

În acele memorabile zile de decembrie 1989 am sperat să văd curând aceeași scenă repetată în București. Din nefericire, speranța mea nu s-a realizat. La începutul lui 1990 Erich Mielke și Markus Wolf au făcut declarații scrise în care au arătat că, în timp ce zidul Berlinul era dărâmat de populația revoltată, ofițerii STASI distrugeau zi și noapte dosarele cele mai secrete ale STASI, ca de exemplu cele care atestau implicarea ei în terorismul internațional.

Potrivit acelorași declarații, câteva mii de dosare "extrem de delicate" ale STASI au fost "salvate," fiind transportate în România cu avioane puse la dispoziție de Securitate pe baza unei înțelegeri secrete dintre Honecker și Ceaușescu.

Din fericire, marea majoritate a dosarelor STASI au fost salvate de pastorul Hans Joachim Gauck. La 3 octombrie 1991, când cele două Germanii s-au unificat, Cancelarul Helmuth Kohl   l-a numit pe Gauck custode general al tuturor archivelor STASI.

In 2012, pastorul Gauck a devenit Președintele Germaniei. Doi ani mai târziu, românii au instalat la cârma țării pe propriul lor Gauck: președintele Klaus Johannis. Acum am, în sfârșit, convingerea că România va urma exemplul Germaniei, și va deratiza țara de vechea infestație sovieto-securistă, care continuă să-i altereze viitorul.

România în care m-am născut a fost un epicentru al democrației și culturii Europene - Bucureștiul era supranumit Le Petit Paris. Gheorghe Șincai, care a înființat peste 300 de școli în limba română, ocupă un loc de cinste în panteonul iluminiștilor europeni, alături de Voltaire, Diderot și Herder. Nicolae Bălcescu, sufletul Revoluției din 1948, s-a format la școala Revoluției Franceze. Iar George Enescu, Constantin Brâncuși și Traian Vuia, care au devenit titani ai muzicii, artei și respectiv știintei europene, s-au născut și format în România.

În 1945, această România a fost însă cotropită de un gigant feudal care a transformat-o într-o samoderzhaviye, tradiționalul totalitarism rusesc în care un dictator conduce țara cu ajutorul poliției sale politice.

"Generali ai Gărzii Republicane a Iraqului, urmați-mi exemplu: Întoarceti armele impotriva tiranului," suna apelul pe care l-am lansat foștilor mei colegi din Iraq la 22 martie 2003, trei zile după ce Statele Unite au declanșat războiul împotriva tiraniei lui Saddam Hussein. "Faceți ce am făcut. Abandonați tiranul. Expuneți crimele sale împotriva umanității, așa cum eu am expus crimele comise de Ceaușescu. Capturați tiranul, asa cum confrații mei români l-au capturat pe Ceaușescu în decembrie 1989, când a încercat să scape valului revoluționar. Saddam Hussein trebuie să plăteasca pentru crimele comise tot asa cum a plătit Ceaușescu - cu viața lui."

Apelul meu a fost doar una din picăturile de apă ce s-au transformat în avalanșa care a măturat tirania lui Saddam Hussein, tot așa cum "Orizonturi Roșii"  a fost una din picăturile de apă acumulate în torentul care a spălat plaiurile României de ereziile Ceaușismului.

România de azi este o democrație modernă, cu servicii de informații și contrainformații de tip occidental, combatibile apartenenței țării în NATO și Uniunea Europeană. O nouă generație de intelectuali români se străduiește acum să dărâme ultimele baricade ridicate de comuniști între România și restul lumii, precum și între români, și să dea țării o noua identitate națională.

În aceasta nouă Românie, oameni ca Ion Ilici Iliescu și Virgil Măgureanu, eroii principali ai cărții "Mostenirea Kremlimnului", arată normali numai în comparație cu Ceaușescu și alți dinozauri comuniști. E bine însă să-i cunoaștem.

Faimosul umanist american George Santayana, care și-a dedicat viața studierii rolului omului în societate, a conchis: “Cei care nu își amintesc trecutul sunt condamnați să îl repete.”

Lt. Gen (r) Ion Mihai Pacepa

 

 

NOTA REDACȚIEI

 

Am decis să publicăm extrase din Mostenirea Kremlinului, o carte istorică, (imediat după rezolvarea problemelor de copyright, cartea fiind publicată recent la editura Humanitas) împreună cu două documente istorice. Documentele vi le prezentăm mai jos.

Primul este scrisoarea adresată autorului de conducerea CIA, care atestă că Generalul Ion Mihai Pacepa a "adus o contribuție unică Statelor Unite."

Al doilea document, semnat de Președintele Executiv al IICCMER în 2013, recunoaste "rolul major" avut de generalul Pacepa în "demascarea caracterului criminal al dictaturii comuniste în România," și il invită sa ajute efortul IICCMER menit să delimiteze "tentațivele mascate de reabilitare a dictaturii ceaușiste de către pseudo-istorici."

Mostenirea Kremlinului, publicată initial în 1993, a contribuit la schimbarea istoriei României deși, paradoxal, a ajuns în mâinile cititorilor români abia în 2013. Într-un interviu pentru magazinul francez "Politique Internationale" din septembrie 1988, Ion Mihai Pacepa a spus că există posibilitatea ca sovieticii să "organizeze o lovitură de stat în România ca să-și aducă omul lor la putere. Ion Ilici Iliescu [al cărui tată fusese atât de devotat lui Vladimir Ilici Lenin încât a dat propriului copil prenumele lui] este favoritul Moscovei."

Previziunea generalului s-a dovedit corectă, și în februarie 1992 el a trimis în România manuscrisul cărtii "Mostenirea Kremlinului", în care a descris planul sovietic “DNESTR” pentru înlocuirea lui Ceaușescu cu Iliescu—care în 1988 publicase în România Literară un articol intitulat “Restructurare” (termenul românesc pentru perestroika). Manuscrisul documenta și faptul că toate tările socialiste au avut un plan soviertic Dnestr, și prezenta detalii inedite ale planului Germaniei de Est, care semăna ca două picături cu DNESTR. Până și pretextul pentru a solicita interventia militară sovietică în caz de nereușită era identic. (În 1966,  cancelarul German Helmuth Kohl a prezentat alte detalii ale planului în cartea sa Vreau Unitatea Germaniei). 

"Mostenirea Kremlinului" documenta (în 1993) și că seful noului Serviciu Român de Informații (SRI), Virgil Măgureanu (né Virgil Astaloş), care jurase în fața Parlamentului că nu a avut legături cu Securitatea, fusese ofițer acoperit în DIE, unde a avut gradul de căpitan de Securitate și numele conspirativ Mihăilă Mihai.

Manuscrisul, pe care agentul literar al generalului Ion Mihai Pacepa l-a trimis prin postă Editurii Venus din România, nu a ajuns la editură. La 5 martie 1992, Virgil Măgureanu a declarat însă război generalului Ion Mihai Pacepa, care pînă atunci fusese glorificat pentru rolul avut în demolarea tiraniei lui Ceaușescu.

Într-un interviu dat ziarului Magyar Hirlap din Budapesta, Virgil Măgureanu a spus:

"Pacepa a expus, sau 'desconspirat,' o bună parte a retelelor noastre interne și externe care erau importante pentru securitatea noastră națională, nu pentru regimul lui Ceaușescu."

Interviul lui Virgil Măgureanu a fost publicat de guvernul SUA (FBIS-EEU-92-046 din 9 martie 1992), deoarece șeful noului SRI recunoștea, indirect, că SRI sustrăsese ilegal manuscrisul din circuitul poștal și că retelele interne și externe ale Securității lui Ceaușescu, care fuseseră create pentru a neutraliza opoziția anticomunistă și a acționa impotriva Occidentului, continuau să fie importante pentru SRI.

În 1993 o noua versiune a manuscriului a ajuns la editură și a devenit, în sfârșit, cartea "Mostenirea Kremlinului", care a dispărut însă subit din librarii. În acele zile circula zvonul că SRI-ul lui Virgil Măgureanu ar fi cumpărat majoritatea exemplarelor cărtii pentru a preveni ca ea să ajungă în mâinile cititorilor. Nu știm dacă este adevărat. Știm însă că ne-a fost extrem de greu să găsim un exemplar al cărții Mostenirea Kremlinului publicată în 1993.

 

În același an 1993, diverși securiști deveniti “istorici”, precum Mihai Pelin, Nicolae Pleșita și Neagu Cosma, au început sa acrediteze ideia că după "îndepărtarea NKVD-iștilor și a "evreilor" din Securitate aceasta și-ar fi schimbat caracterul de poliție politică. Virgil Măgureanu și SRI-ul său, atunci încă plin ochi cu foști securiști, au oficializat această erezie. În 1994, SRI-ul lui Virgil Măgureanu a publicat, și distribuit gratuit, Cartea Albă a Securitații, a căror patru volume și 1.947 de pagini insinuează că această sângeroasă poliție politică importată din Uniunea Sovietica "a servit interesele naționale ale României într-o anumită perioadă istorică".

 

Președintele Asociației Foștilor Detinuti Politici din România acelor zile, regretatul Ticu Dumitrescu, a caracterizat Cartea Albă a Securității ca fiind una din cele mai odioase dezinformări din istoria României. "Vorbesc rareori despre anii mei de temnită și de pătimiri, și aproape de loc despre cosmarele care mi-au sfârtecat somnul după eliberare. Ele nu au fost determinate de cei 14-15 ani de temnită, lagăre de exterminare, de domiciliu obligatoriu sau viată de hăituit ci de faptul că acești călăi care m-au hăituit nu erau sovietici, ci erau frații mei români îmbrăcați în uniforme de securiști, de militieni și nu în ultimul rând de magistrați.”

La 23 aprilie 1997 ministrul de externe român, Adrian Severin, a devenit primul (și ultimul) membru al unui guvern român care a cerut să vorbească cu Ion Mihai Pacepa din 1978, când acesta a primit azil politic în SUA. Au urmat două lungi discuții telefonice ce s-au referit la continuitatea Securității comuniste în România democrațică.

La 25 aprilie 1997, ziarul ZIUA din România și săptămînalul Lumea Liberă din SUA au publicat o notă despre aceste convorbiri. Redăm esenta notei:

La solicitarea ministrului de externe al României, Adrian Severin,  aflat în vizită oficială la Washington, au avut loc două discutii telefonice între domnia sa și generalul Ion Mihai Pacepa. Ambele au avut  caracter constructiv.

 

1. În prima discutie, ce a avut loc în dimineața de 23 aprilie 1997, gen. Pacepa a informat pe dl. Severin cu următoarele:

a. Membrii marcanti ai Administrației și Congresului SUA sunt dezamăgiti de activitățile anti-americane desfăsurate de Serviciul Român de Informații (SRI) în strânsă cooperare cu serviciul de spionaj rus. Printre acestea se numără încercarea de recrutare (1992) a consulului SUA la București, Mark Sulivan, coordonată de Virgil Măgureanu, seful SRI, și de ofițerul de informații rus Fiodor Bodnari, care lucra acoperit la ambasada Rusiei din București. La câteva luni după ce autoritățile SUA au arestat (16 noiembrie 1996) pe ofițerul CIA Harold Nicholson și l-au acuzat de spionaj în favoarea Rusiei, a ieșit la iveală că el a fost antamat la București, în cadrul unei alte actiuni mixte româno-ruse coordonată de aceiați Virgil Măgureanu și Fiodor Bondari. Ambele cazuri au creat impresia că SRI continuă politica Securității, care a considerat întotdeauna SUA drept dusman principal al României.

b. În cercurile politice din Washington se comentează de asemenea negațiv faptul că serviciul de spionaj al României post-ceaușiste (CIE) a fost creat și condus de generalul Mihai Caraman, singurul ofițer de Securitate român decorat de KGB pentru “activitate exceptională împotriva NATO.” Secretarul general al NATO, Manfred Woerner, a considerat aceasta drept o provocare la adresa Aliantei Atlantice, și a declarat că nu va vizita România atât timp cât Caraman se va afla la cârma CIE. Aceasta declarație a fortat guvernul român să-l treacă, în sfârșit, în rezervă pe Gen. Caraman--nu înainte insa de a-l avansa în grad. ...

c. La 19 aprilie 1997 ziarul The Washington Times a publicat articolul intitulat “NATO expansion and Românian blackmail,” semnat de Michael Ledeen (fost consilier al Președintelui SUA, al Comandantului Suprem al NATO și al Secretarului de Stat al SUA) și de generalul Ion Mihai Pacepa. Articolul nota că mentinerea în actualele servicii secrete ale României a mii de ofițeri care au apartinut Securități nu este de natură să faciliteze primirea României în NATO, și exprima speranta că “Președintele Constantinescu, un om cu incontestabile convingeri democrațice și relațiv neîntinat de regimurile trecute,” va alunga, în sfârșit, pe securiști din viata politică a tării.“

d. La 21 aprilie 1997 Biroul de Presă al SRI a publicat un Comunicat redactat în stil securist, care a calificat articolul de mai sus drept “ticălos,” și a prezentat ziarul The Washington Times ca exponent al “unor grupuri de interese în spatele cărora se află servicii speciale străine." Acest “Comunicat” a demonstrat că în SRI continuă să domnească o mentalitate securistă și un vocabular KGB-ist.

e. Senatorul Jesse Helms și Congresmanul Ben Gilman, președinții comisiilor de relații externe ale Congresului SUA, au ajuns la concluzia că România nu poate fi luată în considerație pentru primirea în NATO atât timp cât serviciile sale secrete continuă să fie manipulate de securiști. În consecintă Ben Gilman a publicat ieri, în același The Washington Times pe care SRI-ul l-a numit oficină de spionaj, un articol în care a scris că alia jacta est - zarurile au fost aruncate. Congresul a aprobat ca doar Republica Cehă, Ungaria și Polonia să fie primite în NATO în primul val (House: 353-65 voturi; Senate 81-16 voturi). ....

2. La 24 aprilie 1997 ministrul de externe Adrian Severin l-a informat pe generalul Pacepa că “Virgil Măgureanu va fi demis de la conducerea SRI astăzi, 24 aprilie 1997.”  El a mai transmis că guvernul român va lua măsuri de “dekagebizare a serviciilor secrete românești.

3. La 25 aprilie 1997 agentiile de presă internaționale au anuntat că dl Virgil Măgureanu și-a prezentat demisia din functia de director al SRI.

 

De-a lungul anilor, au existat numeroase cărți care au schimbat istoria. Mostenirea Kremlinului a schimbat istoria inainte chiar de a ajunge in mâna cititorilor.