Puțini se așteptau ca Fuego să stea înainte de culcare minute bune pe internet sau că nu este un mare fan al sărbătorilor. Înainte de Paște, Fuego a vorbit, în exclusivitate, pentru Evenimentul Zilei despre toate pregătirile pe care le va face cu ocazia Învierii. Artistul ne-a povestit atât despre meniu, cât și, despre tradițiile și obiceiurile pe care le respectă negreșit.

EVZ: Unde alegi să petreci Paștele din acest an?

Paul Surugiu- Fuego: Probabil, după perioada asta aglomerată, voi merge undeva la munte, în România, pentru a mă liniști și cu siguranță la biserică în seara de Înviere, ca o tradiție de ani și ani. Nu sărbătoresc într-un mod anume, nefiind un mare fan al celebrărilor, dar mă bucur atunci când există un prilej pentru a ma aduna cu ai mei și pentru a petrece clipe împreună, lucru destul de greu de realizat într-o lume haotică, în care-i totul pus pe repede înainte.

- Cum arată meniul tău de sărbătoare și ce le-ai recomanda negreșit fanilor tăi să încerce?

- Gurmand sunt, n-am ce să fac. E o trăsătură de familie pe care o port cu mine! De Paște, nu lipsesc ouăle roșii, drobul și legumele proapete, cu brânză. Preparatele noastre ardelenești îmi fac mereu cu ochiul și, din păcate, nu prea reușesc să mă abțin! Printre mâncărurile mele preferate, în general, se numără tocănițele, spanacul cu lapte și supa de pui!

- Ai superstiții sau tradiții pe care le respecți mereu?

- Povestea asta cu superstițiile nu mi-e potrivită. Sunt un om pragmatic, cu picioarele pe pământ și nu mă agăț de fantasme pentru a mă conduce prin viață. În general nu am obiceiuri pe care să le respect, iar istoria cu tradiția e una complicată, pe care prefer să nu o dezvolt. Am în schimb tabieturi, tot felul de mici plăceri de la care nu mă dezic. Zilnic, de la timpul petrecut urmărind teatru românesc la culcare pe Youtube, până la pictat, care este una dintre marile bucurii ale vieții mele.

Fuego: „Nu sufăr că nu sunt difuzat la radio!”

Deși concertele sale sunt multe și mereu cu sala plină până la refuz, declarațiile lui Fuego în presă sunt rare. Chiar și atunci când acceptă dialogul cu oamenii din media, Paul Surugiu nu își pune imediat sufletul pe tavăși se arată reținut în declarații. Prins într-o pasă bunăși într-un ambient prietenos, artistul ne-a făcut mărturisiri ieșite din tiparul cu care ne-a obișnuit. Mai deschis ca niciodată, Paul își arată blândețea și dincolo de scenă, dar și maturitatea în ceea ce înseamnă industria muzicală.

 

EVZ: Orice sărbătoare e prilej și de bilanț. Care sunt, din punctul tău de vedere, marile tale reușite?

Fuego: Faptul că de 11 ani, de două ori pe an, fac turnee prin toată România și am enorma satisfacție de a avea săli pline, într-o perioadă în care mai toată muzica e pe internet, iar competiția e puternică! Am înțeles că trebuie să am grijă la repertoriu, la apariții și felul în care construiesc emoția! Și sunt un om deschis, un artist popular, care se acomodează și care e aproape de oameni. Spre exemplu, după fiecare concert, stau cu orele la autografe, la poze și la discuții cu cei ce îmi iubesc activitatea! Nu consider că sunt în măsură să dau sfaturi, dar după 20 de ani în care am reușit să mă mențin și să-mi câștig existența din această profesie dură, prin vremuri muzicale schimbătoare, cred că ar fi nevoie de conștientizare. De respectarea publicului și de o mai puternică implicare în produsul muzical, care-i nu-i nevoie neapărat să fie amplu, dar trebuie să transmită un mesaj! Eu nu sunt pe radio, din motive pe care n-are rost să le comentăm, dar nu sufăr din cauza asta știind că muzica mea, diversă, ajunge la publicul ce mă îndrăgește!

- Ce te face fericit?

- Chipurile fericite ale oamenilor, o glumă bună, un cântec la care rezonez. Cred că lucrurile simple ne fac viața mai frumoasă și-ar trebui să zâmbim mai des și să fim mai aproape de tot ce ne poate aduce liniște și echilibru. Fericirea nu se dă la colț și nici nu are rețete după care să te ghidezi! Pur și simplu, e o realitate, indecisă, diferită, pe care o simți când, unde și cum vrei tu! Iar pe lângă toate, a fi fericit nu rimează neaparat cu împlinire, ci e doar momentul în care totul e cum îți dorești și ai parte de ce țiai pus în plan, fie că e mult sau puțin! Știți, mie nu-mi trebuie mult pentru a fi fericit! Mă mulțumesc cu tot ce sunt și ce am!