Editura Evenimentul si Capital

Florin Piersic: „Îmi doresc ca oamenii să se mai îmblânzească, să devină mai buni unii cu alţii”

Autor: | | 0 Comentarii | 236 Vizualizari

A împlinit 79 de ani, dar atrage în continuare ca un magnet oamenii. Indiferent ce face, Florin Piersic nu poate trece neremarcat. Dacă ar traversa strada prin loc permis ar da peste cap întreaga circulaţie. Aşa, la Londra şi Dublin, când a fost în toamna anului trecut, a fost oprit pe stradă de o mare de tineri dornici să facă fotografii cu el. A promis că va tăcea şi nu va mai acorda niciun interviu. Nu-l contrazicem, însă, un artist este în slujba limbii şi a poporului său, nu se poate opri din a împărtăşi din experienţa sa, din bucuriile sale şi din pasiunea cu care îşi face meseria. O mare de jurnalişti care pun întrebări cu voci mai joase, care habar nu au de deontologie profesională, nu pot pune clăuş unui OM care a vorbit toată viaţa despre cea mai mare iubire, TEATRUL.

Şi-a sărbătorit ziua prin muncă, pe scena Palatului Copiilor, alături de Medeea Marinescu, jucând în spectacolul „Străini în noapte”. „Of, fato! Ce bine că nu mă uiţi, ce bine că mai există şi jurnalişti ca tine! Ţi-ai amintit că am făcut ceva pentru această ţară. N-am avut încotro, am iubit acest pământ până nu am mai putut. Mă faci fericit că-ţi aminteşti de mine”. Cine îl poate uita!

În luna noiembrie a anului trecut, Universitatea de Vest din Timişoara i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa Artis. Florin Piersic este unul dintre români pe care Dumnezeu i-a trimis României în dar. A dat oamenilor toată lumina fiinţei sale şi, după o viaţă închinată scenei, recunoaşte că a şi primit enorm înapoi. În toamna anului trecut a susţinut două spectacole la Londra, la Leister Square Theatre. Recitalul «Florin Piersic... pur si simplu!», pe care l-a susţinut şi în Canada, în Israel, în Austria, în Elvetia şi în Irlanda, a fost primit cu ropote de aplauze, urmând a fi pus în scenă şi la Paris în luna mai a acestui an. Prezent în majoritatea filmelor româneşti de la debut până la Revoluţie, Florin Piersic a dat tot ce inima sa mare a cuprins. Are o incredibilă capacitate de a jongla cu propriul temperament şi este un extraordinar actor de compoziţie. E de ajuns să ne amintim de „Columna”, „Mihai Viteazul”, „Pintea”, „Haiducii lui Şaptecai”, „Drumul oaselor”, „Şapte băieţi şi-o ştrengăriţă”, la ale cărui filmări l-a cunoscut pe actorul francez Jean Marais, de la care a învăţat să dea autografe fără să obosească. Cât despre teatru, cine mai cunoaşte numărul rolurilor sale? Pe atunci un actor nu ştia să spună nu pot, mi-e rău, vreau pauză de ţigară sau nu am chef. Escalada ziduri, ca un cascador, deşi era după două călătorii cu trenul şi un spectacol jucat în aceeaşi seară. Aşa l-au prins zorile de nenumărate ori. Numai el ştie de câte ori venea din ţară, de la filmări, îmbrăcat în costumul cu care juca, numai ca să ajungă la teatru la timp atunci când avea spectacol.

Publicul a fost şi este judecătorul

Florin Piersic şi-a convins spectatorul să iasă din carapace şi a reuşit de fiecare dată să-l introducă într-un spaţiu al sensibilităţii autentice, e popular, este iubit, vorbeşte mult, cât pentru o viaţă. Însă viaţa sa a avut o infinitate de vieţi înlăuntrul ei. Personajele-i sunt puternice, conştiente de forţa lor, lucide, aspre uneori. Are simţul umorului dezvoltat şi dăruieşte zâmbete tuturor. „Sunt emoţionat. Eu nu am nimic programat, totul vine de la sine. Întâlnirea mea cu publicul este mereu una interactivă. E viaţa mea. Viaţa mea de actor. Am început la Piatra-Neamţ, la Teatrul Tineretului. Nu am stat mult, dar mi-a rămas în suflet. Am fost repartizat în 1959, după ce un an am stat la Bucureşti, împreună cu Leopoldina Bălănuţă, Dumnezeu s-o ierte, cu Cosma Braşoveanu şi cu Ghiţă Popovici Poenaru. Am fost patru cu media 10. Am jucat la Teatrul Naţional roluri extraordinare. Părintele meu spiritual şi artistic a fost Alexandru Finţi, pe care-l voi regreta toată viaţa. El m-a distribuit în «Idiotul», prinţul Lev Mîşkin, el mi-a dat rolul lui Lennie din «Oameni şi şoareci», spectacol pe care, ţine-te bine!, l-am jucat de 1.270 de ori. Totul depinde de public. El e judecătorul meu. Eu îl simt, pentru că de aia sunt actor şi nu am altă meserie”, recunoaşte Florin Piersic.

Piesa „Străini în noapte”, în care joacă de ziua lui, are un succes extraordinar peste tot. A fost adusă de maestrul Radu Beligan de la Paris. A văzut-o la Teatrul Marigny, cu Alain Delon, care debuta la 70 de ani în teatru. Când a văzut-o maestrul a spus: „Asta e o piesă potrivită pentru Florin”.  „A adus-o, a tradus-o şi eu o joc de peste cinci ani. Am avut deplasări, am fost la Paris, la Londra, la Toronto, la Montreal, Quebec, Bruxelles. Un lucru care îmi ridică moralul cumva, pentru că din recunoştinţa publicului trăim noi, actorii“, afirmă Florin Piersic.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Cultură

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
Loading...

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate