Insula Lord Howe are aspectul unei destinații pregătite pentru turismul excesiv. Aici poți regăsi vârfuri de munte înverzite, plaje cu nisip alb imaculat și ape de un albastru limpede pline de pești colorați. Totuși, pe insula cu aproximativ 400 de locuitori, situată la 372 de mile de coasta de est a Australiei continentale, plajele sunt pustii. Singurele sunete pe o drumeție prin pădurile tropicale și munți provin de la animalele sălbatice.

„Ceea ce nu este aici oferă această experiență - de aceea este atât de unic. Este valoarea de a avea un loc în lume care funcționează invers față de orice altă destinație turistică", a declarat Lisa Makiiti. Aceasta este una dintre localnice, face parte din a șasea generație care conduce unitatea de cazare de tip boutique Bowker Beach House.

Insula care permite accesul a doar 400 de turiști

Secretul acestui peisaj neatins este o tactică folosită în foarte puține alte locuri: limitarea numărului de turiști care pot vizita insula. Timp de peste 40 de ani, insula Lord Howe a implementat un plafon de 400 de turiști în același timp. A fost stabilit și numărul de paturi disponibile pentru vizitatori. Această măsură a fost luată pentru a proteja numeroasele specii endemice unice din Lord Howe. Acestea au ajutat insula să obțină recunoașterea ca sit al patrimoniului mondial UNESCO în 1982.

Deși numărul a fost arbitrar, menținerea lui a minimizat impactul asupra mediului. De asemenea, a creat o experiență unică.  Deloc surprinzător, este dificil să ajungi acolo. Makiiti spune că Bowker are rezervări până în 2026. Biletele de avion pentru o călătorie dus-întors până la Sydney pot ajunge până la 666 de dolari. În sezonul de vârf al verii, cazarea pentru două persoane poate varia de la 200 de dolari la peste 3.000 de dolari pe noapte.

Natura, pe primul loc

Aceste politici demonstrează o „dorință comună de a ne asigura că natura rămâne în frunte", a declarat Dean Hiscox. Acesta conduce Lord Howe Environmental Tours. Mai mult de 85% din insulă este încă acoperită de pădurile sale native. De asemenea, aproximativ 70% se află într-o rezervație permanentă de parc, ceea ce înseamnă că orice dezvoltare este interzisă. Așezarea rezidențială acoperă 15%.

Vizitatorii se întreabă adesea dacă există presiuni pentru mai multă dezvoltare, dar pe Lord Howe, acesta este un „concept străin", a spus Hiscox. Chiar și comunitatea locală este efectiv limitată din cauza normelor privind locuințele. Mulți dintre locuitori sunt descendenți ai coloniștilor originari care au sosit în anii 1800.

„Acele familii care au fost aici timp de cinci, șase, șapte generații au recunoscut întotdeauna cât de special este stilul lor de viață aici. Există un puternic sentiment generațional de a-și proteja insula", a declarat Ian Hutton, un naturalist și fotograf care locuiește pe insulă din 1980.

Un paradis ca nicăieri altundeva în lume

Viața pe Lord Howe este „ca și cum ai trăi în interiorul unui documentar cu David Attenborough", a declarat Hutton, care este și curator la Muzeul Insulei Lord Howe, pe site-ul său.

Deși are doar șapte mile lungime, insula este plină de plante și animale care nu se găsesc nicăieri altundeva. Pădurile tropicale sunt pline de plante târâtoare, orhidee și păsări. Pe vârful muntelui Gower - unul dintre cele mai populare trasee de drumeție de pe Lord Howe - se află o pădure de nori rară, pe cale de dispariție. Cel mai faimos export endemic al insulei este reprezentat de semințele de palmier Kentia, cel mai popular palmier din lume pentru cultivare.

O mare parte din atracție o reprezintă apropierea de natură. Plajele sunt la doar câteva minute de mers pe jos sau cu bicicleta de casele de oaspeți. Astfel, insula Lord Howe devine „cea mai ușoară vacanță", a declarat Anthony Riddle, un localnic care a co-fondat Lord Howe Island Brewing Company.

Aproximativ 500 de specii de pești, precum și stele de mare, arici și crabi, populează cea mai sudică barieră de recif din lume. Unul dintre cele mai bune locuri pentru scufundări este Ball's Pyramid. Vorbim de cea mai înaltă movilă marină din lume, care se află la 14 mile sud-est de insula principală. Acest loc este înconjurat de peșteri și ape abundente în creaturi marine rare.

Reguli stricte de biodiversitate

Există, de asemenea, proceduri stricte de biosecuritate pentru a proteja insula împotriva speciilor invazive. Toate importurile și toți vizitatorii sunt verificați, inclusiv de câini. La începutul traseelor de mers pe jos, există stații pentru ca excursioniștii să își spele bocancii pentru a opri răspândirea ciupercilor. Este un nivel de conservare intensă care îi uimește pe oameni din momentul în care coboară din avion, a declarat Hutton.

În ciuda eforturilor guvernului și ale cetățenilor de a proteja insula, multe dintre caracteristicile sale definitorii sunt amenințate de schimbările climatice. O lungă perioadă de temperaturi record ale aerului și oceanelor, alimentată de schimbările climatice și de fenomenul natural El Nino, a cauzat mai multe fenomene de înălbire masivă a coralilor și dispariția pădurilor de nori. Frecvența tot mai mare a fenomenelor meteorologice severe înseamnă că supraviețuirea lor viitoare este „în mâna zeilor", a declarat Hiscox.

O istorie unică

Insula Lord Howe se află astăzi la doar două ore cu avionul de continent. Dar, din punct de vedere istoric, insula și comunitatea sa foarte unită au fost izolate. Timp de decenii, singura modalitate de a ajunge acolo a fost cu hidroavionul. Aceste „bărci zburătoare" au început să efectueze zboruri regulate către Lord Howe imediat după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Iar începând cu anii 1950, acestea au transportat pasageri din Sydney de șase ori pe săptămână. Călătoria dura aproximativ trei ore dus-întors. Pentru locuitorii insulei, viața din acea perioadă era lentă și nematerialistă.

„Nu existau televizor, internet sau telefoane. Trăiam un stil de viață complet liber și natural. Și destul de sălbatic, bănuiesc, dar sălbatic în siguranță. Nu aveam pantofi și prioritatea principală a tuturor era să știi să înoți. Noi ne plimbam pe insulă în deplină libertate și eram tot timpul afară, pescuind, înotând și petrecând timpul împreună", a spus Makiiti.

După ce guvernul a construit o pistă de aterizare în anii 1970, utilizarea bărcilor zburătoare a încetat. Astfel, „dintr-o dată lucrurile s-au accelerat puțin", a spus Makiiti. Dar, în multe privințe, viața pe Lord Howe este neschimbată astăzi. Locuitorii își țin ușile descuiate și nu există servicii de telefonie mobilă în afara rețelelor Wi-Fi de acasă.

Costuri mari de trai

Această izolare a generat provocări, dar localnicii au găsit modalități unice de adaptare. Nu există liceu, ceea ce înseamnă că toți copiii trebuie să urmeze cursuri la distanță sau să meargă la internate pe continent. Pentru a cumpăra ceva, trebuie să te gândești foarte mult. Toate importurile, inclusiv alimentele, trebuie să fie transportate cu o navă de marfă care circulă două săptămâni pe săptămână. Costul vieții este triplu față de cel de pe continent. Un măr costă 2 dolari, iar un litru de benzină și un litru de lapte costă fiecare 2,66 dolari, a declarat Riddle.

Mulți locuitori ai insulei au compensat parțial aceste costuri prin agricultură și grădinărit. În climatul subtropical al insulei, ei pot cultiva aproape orice, de la legume rădăcinoase la avocado. Există, de asemenea, un sistem de troc.

„Este un alt aspect destul de plăcut al unei comunități conectate, în care pur și simplu împarți totul și când ai prea mult din ceva, toată lumea beneficiază și de asta", a spus Matassoni.

Sustenabilitatea în ADN-ul lor

În ciuda provocărilor, locuitorii se simt norocoși să trăiască așa cum o fac. Este un loc relaxat în care oamenii își petrec timpul liber făcând surfing, înotând și făcând drumeții, iar majoritatea se deplasează cu bicicleta.

Respectul pentru mediu „ne este insuflat de la o vârstă foarte fragedă", a spus Matassoni, „pentru că noi suntem administratorii acestui mediu". Locuitorii și vizitatorii deopotrivă „sunt foarte conștienți de un lucru simplu, cum ar fi să nu arunce un ambalaj de înghețată pe jos", a spus Hutton.

Aproximativ 80% din energia electrică a insulei este furnizată de o rețea solară comunitară, a spus Hutton. De asemenea, fiecare este obligat să își sorteze propriile deșeuri și să le ducă la instalația de gestionare de pe insulă. Tot ceea ce nu poate fi reutilizat, compostat sau reciclat se transformă în îngrășământ de grădină, conform CNN .