Au trecut exact 1200 de ani de la moartea primului german ales de poporul roman ca împarat, Carol cel Mare. Prin coinciden a românii, unicul popor latin care a pastrat etnonimul ancestral, si-au ales, în 1866, un prim german în frunte, numit tot Carol, si pe care, pe buna dreptate, putem sa-l numim la fel „cel Mare”. În general, relaia intre romani si germani este unica. Fiind cei mai înversuna i dusmani ai Romei în antichitatea clasica, când ba germanii ameninau Cetatea Eterna, ba romanii anexau Germania, germanii au devenit în Evul Mediu continuatorii si purtatorii sceptrului imperial al Romei, prin Sfântul Imperiu Roman. Renasterea constiinei românesti, opera de glorie a Scolii Ardelene, s-a produs anume sub domnia si influen a acestor împarai. Iar punctul culminant a fost, desigur, dinastia de Hohenzollern- Sigmaringen, sub coroana careia s-a realizat România moderna si apoi România Mare.
Se parea ca venirea comunismului a pus capat definitiv erei germanice pe tronul românesc, iar clasa politica româneasca veche, a fost înlocuita de o nomenclatura de inspiraie bolsevica. Dar istoria are proprietatea de a se repeta permanent. Si românii au ales un presedinte de naionalitate germana, un saxon ai carui stramosi au venit cu opt secole în urma printre români. Klaus Iohannis este omul Europei Centrale. Îmbina în sine nobleea catolica si puritanismul protestant. Faptul ca a ales la început calea pedagogiei denota dorina intrinseca de liniste si stabilitate, respectiv, de succes auster. Revoluia l-a prins când deja era practic împlinit în viaa, de aceea nu l-a influenat, mai ales ca anticomunismul îi era firesc dupa suferin ele sasilor sub regimul criminal. Este un administrator, simul ordinii si corectitudinii îl are în sânge, iar morala protestanta îl scuteste de o ambiie fanatica, tipica omului tranziiei. Nu este omul care se va arunca peste mitraliera, ci acela care va face tot posibilul sa nu ajunga în asemenea situaie. Prefera sa nu spuna ce va face, dar sa faca, decât sa se laude peste tot cu ideile sale, riscând sa nu reuseasca nimic. Primeste rece si victoriile, si înfrângerile deopotriva, în acelasi spirit de protestant, si nu permite nici instinctelor, nici emoiilor sa prevaleze raiunii.
Se spunea deseori ca nu este un bun român si ca nu este un bun ortodox. Dar Klaus Iohannis nu trebuie sa fie un bun român, pentru ca este german. Buni români trebuie sa fim noi, indiferent de presedinte ori guvern. Klaus Iohannis trebuie sa fie un bun Presedinte, pentru România în primul rand, si pentru românii de pretutindeni la fel. Klaus Iohannis nu trebuie sa fie un bun ortodox, pentru ca este luteran. Buni ortodocsi trebuie sa fie ortodocsii, catolicii - buni catolici, luteranii - buni luterani, si cu toii - buni crestini. Klaus Iohannis trebuie sa fie un bun crestin. Iar un bun crestin se caracterizeaza prin fapte, nu prin basilica frecventata.
De altfel, aceasta campanie electorala a fost plina de discursuri de tipul teoriei conspiraiei si jihadelor pravoslavnice, de parca România îsi alegea nu un presedinte, ci un apostol. Pâna si noi basarabenii, am fost implicai în campania negativa la adresa candidatului de origine germana, afirmând ca nu ar fi vizitat Chisinaul. Dar noi avem nevoie de vizitele presedintelui României, cu proiecte si sprijin, nu ale unui candidat care sa cerseasca voturi. Mai mult chiar, avem nevoie de o Românie puternica, iar acest lucru se face în România, nu în Republica Moldova.
În concluzie, sfârsitul de an plin de electorale se apropie de punctul culminant. Dupa ce Ucraina a votat bine, iar România a votat foarte bine, a ramas doar Moldova sa se faca de rusine. În timp ce Kievul a votat pentru Uniunea Europeana, iar România, pentru ordine si normalitate, noi riscam sa devenim o enclava a lumii paralele a lui Putin. Avem vecini de încredere, desi România ne este cu mult mai mult decât un vecin, dar vom fi noi oare un bun vecin pentru ei.
Anul trecut am petrecut cu tristee un german care a parasit Sfântul Scaun al Romei, acum însoim un german care urca în fotoliul prezidenial al României. Nu trebuie neparat sa cântam „Deutschland über Alles”, dar un „Kaiserhymne” pe aceeasi melodie de Haydn nu ar strica, dupa „Desteapta-te, române” desigur. Ave Caesar!
Recomandările noastre
