Cum trata Iosif Vissarionovici Stalin problema homosexualității. Destul de relaxat. Poate părea ciudat o asemenea abordare cu atât mai mult cu cât comuniști din anii ’30 promovau conceptul unei famili model, “socialistă, puternică, caracterizată de o căsnicie durabilă, cu o rată de fertilitate ridicată, responsabilizarea părinților în plan sexual și întărirea autorității parentale”. Dar există exemple care ne dau o imagine clară asupra modului în care se raportau urmașii lui Lenin la problema homosexualității.

Acest subiect este tratat în cartea “O istoria erotică a Kremlinului”, lucrare dedicată subiectelor legate de sexualitate în Rusia. Din capitolul dedicat anilor lui Stalin apar referiri la atitudinea față de problema homosexualilor. 

Ținând cont de faptul că homosexualitatea era incriminată pe vremea Revoluției din Octombrie, una din primele măsuri ale regimului sovietic a fost sodomia să fie dezincriminată. 

Numai că acest lucru a fost valabil doar pentru o perioadă scurtă de timp, pentru că în 1934 homosexualitatea a fost noi interzisă în Rusia sovietică. Inițiatorul unei campanii dure a fost Iagoda, șeful serviciului de informații al lui Stalin. 

Ghenrih Grigorievici Iagoda a fost șeful poliției secrete sovietice sub Stalin din 1934 până în 1936 și o figură centrală în procesele de curățare.Yagoda s-a alăturat bolșevicilor în 1907 și a devenit membru al  CEKA (poliția secretă sovietică) în 1920. El a fost vicepreședinte al organizației succesoare a lui Cheka, OGPU, între 1924 și 1934, iar din 1930 a fost responsabil de sistemul taberelor de muncă forțată în Uniunea Sovietică. A  înlăturat din funcție în septembrie 1936 și a fost înlocuit ca Comisar al Poporului de către N.I. Ejov. Iagoda a fost arestat în 1937 și a devenit inculpat la cel de-al treilea proces public dedicat dușmanilor poporului (martie 1938). A fost condamnat la moarte și executat.

Primul lot arestat pentru homosexualitate a fost de 130 de persoane, orientarea sexuală a unor “formațiuni organizate de pederaști” fiind pusă în legătură directă cu “scopuri contrarevoluționare, cu tentativa de corupere politică a diverselor straturi sociale ale tineretului, printre care și tineretul muncitor, dar au încercat să se infiltreze în armată și în flotă”. 

Această scrisoare transmisă de Iagoda lui Stalin, a dus la reîncriminarea homosexualității. Interesant este că proiectul de lege propus Biroului Politic în 1934 nu lua în considerare relațiile homosexuale între femei. Pentru comuniști sovietici acest lucru nu exista. 

Scriitorul Maxim Gorki a susținut campania împotriva acestora, într-un articol din același an, publicat atât în “Pravda” cât și în “Izvestia”, susținând că vânarea homosexualilor “va duce la dispariția fascismului”. 

Un caz celebru de înalt demnitar sovietic care și-a recunoscut orientare homosexuală sub presiunea anchetatorilor a fost Nikolai Ejov, cel care a condus NKVD-ul, poliția secretă a lui Stalin. 

În 1936 l-a înlocuit pe Iagoda în calitate de șef al NKVD și în ianuarie 1937, a dobândit titlul nou creat de Comisar General al Securității Statului. În aceste roluri el s-a ocupat cu eliminarea dușmanilor lui Stalin sau a presupusilor dușmani în Marea Epurare. Execuțiile s-au extins treptat de la liderii partidului la partidul și aparatul de stat și în final, la populația generală.Totuși, până în vara lui 1938, Ejov însuși devenise obiectul suspiciunilor lui Stalin. În decembrie, L.P. Beria l-a înlocuit pe șeful NKV și Ejov a fost anchetat și executat. 

 

Într-una din declarațiile sale date în timpul anchetelor, acesta scria:

“Consider necesar să aduc în atenția organelor de anchetă o serie de noi fapte ce caracterizează depravarea stilul meu de viață morală. Mă refer la vechiul meu cusur: pederastia. A început de când eram foarte tânăr, pe vremea când eram  ucenic croitor. Între 15-16 ani am comis diferite acte sexuale perverse cu ucenici de vârsta mea care lucrau în acel punct de croitorie. Viciul a pus din nou stăpânirea pe mine în fosta armată țaristă, în condițiile de pe front. Relația reciproc era activă, adică eram “femeie” când unul, când celălalt”.

Ejov, în speranța că îi va fi cruțată viața, intrase în rolul spionului depravat, al comunistului decăzut moral, care înșelase încrederea conducătorului. Este simptomatic faptul că aceste declarații nu vor fi folosite la proces împotriva lui, fiind destinate uzului personal al lui Stalin. Ejov va fi executat. 

Trebuie spus că asemenea situații nu erau comune Rusia sovietică, morala impusă de la Kremlin, având mai mare legătură cu capriciul de conducător, cu cruzimea de care dădea dovadă față de cei apropiați, nepăsarea cu care se juca cu destinele celor din Biroul Politic. 

NU UITAȚI CĂ A APĂRUT revista Evenimentul Istoric. Primul număr, de 92 de pagini, are un dosar cu documente din arhivele Securității dedicat Vănătorilor de agenți KGB ai lui Ceaușescu.