De ce a eșuat Puciul Mihai Tudose din PSD. România lui Cristoiu

De ce a eșuat Puciul Mihai Tudose din PSD. România lui Cristoiu

Nu cred că telespectatorii emisiunii România 9 de la TVR, luni, 15 ianuarie 2018, vor fi sesizat un mic incident petrecut în direct. Dînd curs blestematului nărav de presă TeFeListă (reporterul de pe teren nu oferă ceea ce-i reclamă fișa postului - informații în exclusivitate -, ci păreri proprii, și acelea ostentativ tendențioase), corespondenta TVR ( al cărei nume îmi scapă) la ședința CExN al PSD) s-a dat de-a berbeleacul într-o succesiune de considerații despre cum ar fi biruit Mihai Tudose dacă votul era secret.

Marius Pieleanu, prezent în studio, cel care a dat primul din presă exclusivitatea cu demisia lui Mihai Tudose, a contrazis-o, arătînd că votul, chiar nesecret fiind, a fost zdrobitor împotriva fostului premier.

De cînd Mihai Tudose i-a atacat sondajele, Marius Pieleanu s-a manifestat public ca dușman de moarte al premierului demisionar. Contrazicerea reporteriței n-a ținut însă numai de supărarea distinsului sociolog. Ea s-a impus și din una dintre cele mai importante preocupări care stă în fața presei după noua criză politică din succesiunea definitorie pentru partidul de guvernămînt în doar un an de zile de la alegeri:

Ce s-a întîmplat de-adevăratelea la ședința CExN? O întrebare fatală ivită din realități incontestabile:

Ne puteți urmări și pe Google News

1) La ședința CExN în care s-a dezbătut și tranșat conflictul dintre Mihai Tudose și două ministrese PSD - Sevil Shhaideh și Rovana Plumb - a cîștigat Mihai Tudose. Principala cauză: Spaima liderilor PSD de a nu provoca o nouă Criză politică prin căderea Guvernului. Era de așteptat ca și de data asta să funcționeze mecanismul.

2) Bursa zvonurilor și știrilor care dădea, dacă nu o victorie a lui Mihai Tudose, atunci măcar un scor cît de cît echilibrat. Nu Liviu Dragnea, ci Mihai Tudose a provocat acest nou moment în care CExN trebuia să aleagă între el și Liviu Dragnea.

În cazul Mihai Tudose am avut de-a face, în ultimul timp, cu o provocare conștientă de către premier a rupturii. Spre deosebire de Sorin Grindeanu, care cel puțin public n-a făcut nici un gest împotriva lui Liviu Dragnea, Mihai Tudose s-a purtat de parcă ar fi vrut să-l provoace pe președintele PSD să-i ceară demisia.

E suficient, pentru a ne convinge de asta să ne reamintim că:

- Mihai Tudose a cerut nitam-nisam plecarea celor două ministrese din Guvern - Sevil Shhaideh și Rovana Plumb - pe motiv că sînt penale. Orice om normal și-ar fi dat seama că era o provocare nu la adresa lui Liviu Dragnea, ci a partidului. Cu puțin timp mai înainte CExN hotărîse că nu se pune problema plecării celor două - așa cum ceruseră Klaus Iohannis și TeFeLiștii – pe motiv că sînt penale. Declararea cuiva drept penal doar pentru c-a fost chemat la DNA îi scoate din minți pe liderii PSD, care și-au dat seama că e un truc prin care Statul paralel decimează politic PSD. Și deodată, premierul PSD îmbrățișează fără nici o explicație Teza TeFeListă.

2) Mihai Tudose, deși lider PSD, n-a luat o clipă apărarea lui Liviu Dragnea, în fața campaniei de proporții îndreptată împotriva președintelui PSD. Deși Liviu Dragnea oferă toate temeiurile să fie atacat de presă și Stradă, totuși, chiar și dușmanilor săi le-a fost limpede că nu e vorba de o poziție corectă, ivită din nevoia de integritate a politicienilor, ci una incorectă, ticluită de sergenții majori mesianici, menită a face din Liviu Dragnea Diavolul, în timp ce Mihai Tudose devenea Arhanghelul cu sau fără aripi.

3) Mihai Tudose a scăldat-o în chestiunea Legilor Justiției. Legile Justiției sunt – așa cum reafirma Olguța Vasilescu la emisiunea de la TVR-prioritatea priorităților pentru toți liderii PSD, fără excepție. Premierul pus de PSD mai avea un pic și ieșea în Piață, să demonstreze alături de USR, împotriva Legilor Justiției. 

4) Mihai Tudose a dat aviz negativ Legii Casei Regale. Aceasta e, după opinia mea, dovada că fostul premier își asumase politica Provocărilor cu orice preț. Legea – deși discutabilă – fusese inițiativa președintelui PSD și a președintelui ALDE, cele două partide de care depindea supraviețuirea lui Mihai Tudose la Palatul Victoria. În clipa în care, fără nici un motiv (inițierea Legii nu aducea pagube electorale PSD, dimpotrivă), premierul PSD-ALDE atacă fățiș o inițiativă a șefilor celor două partide înseamnă că el vrea scandal cu orice preț. 

5) Ultima și cea mai tare provocare a fost conflictul cu Carmen Dan. S-a tot spus că ministrul Afacerilor Interne e omul lui Liviu Dragnea și că, cerîndu-i demisia, Mihai Tudose îl atacă pe Liviu Dragnea. Lucrurile stau însă mult mai complicat. Carmen Dan, ca și cele două ministrese, au fost puse pe listă de CExN. Prezența lor e rezultatul unei negocieri între diferite grupări din PSD. Cînd a fost desemnat, Mihai Tudose n-a pus condiția să-și facă singur echipa. A acceptat echipa propusă de colegii de partid.

În aceste condiții, a cere demisia lui Carmen Dan de dragul șefului IGPR, care trebuia să-și dea demisia de onoare, a fost din partea lui Mihai Tudose o provocare conștientă. Toate datele converg, așadar, spre teza că Mihai Tudose a dus în ultimul timp o politică de provocare a întregului partid pentru o opțiune între el și gruparea Liviu Dragnea.

Înaintea ședinței și chiar în timpul ședinței, o mare parte a presei dădea ca sigură victoria lui Mihai Tudose. Era o simplă intoxicare? Răspunsul îl găsim în amănuntele despre desfășurarea ședinței aduse luni seara, la emisiunea România 9, la care au participat Olguța Vasilescu și Marius Pieleanu.

Contrar informațiilor date de presă, ședința CExN n-a votat retragerea sprijinului politic pentru Mihai Tudose, ci acceptarea demisiei de onoare a acestuia. Votul a avut loc astfel, pentru că la începutul ședinței Mihai Tudose a anunțat că-și depune demisia cerînd colegilor să voteze dacă sînt sau nu de acord cu asta. 

Se vede lesne că Mihai Tudose a jucat, ca și la reuniunea anterioară a CExN, la șantaj: Dacă-mi acceptați demisia, provocați o nouă cădere de Guvern. Klaus Iohannis v-a avertizat că a treia oară nu mai desemnează un premier de la PSD.

Așadar, ori eu, ori Opoziția. Pe ce s-a bazat Mihai Tudose? Pe asigurările (primite și de Sorin Grindeanu) că, de teama plecării de la Putere, liderii PSD îi vor respinge demisia de onoare, sau, dacă el va fi înfrînt chiar în ședința CExN, votul va dezvălui, prin caracteru-i echilibrat, ruperea PSD. Planul era, așadar, acesta.

Sau Mihai Tudose, jucînd la șantaj, cîștigă partida rămînerii în funcție și din acel moment, partidul trece de partea sa. Sau, dacă pierde, o parte din partid, exasperată de crizele provocate de Liviu Dragnea, se burzuluiește și, încercînd o eliminare a lui Liviu Dragnea, se constituie într-o grupare de tip UNPR.

Cu acest nou UNPR, Klaus Iohannis va putea încropi noua majoritate. O majoritate în care UNPR-ul alcătuit de dizidenții din PSD făceau parte în frunte cu Mihai Tudose, care putea fi desemnat premier de către Klaus Iohannis. Ahtiați după ciolan, după formarea noului Guvern, urmau să treacă de partea noului UNPR și alți parlamentari PSD. Pînă la urmă PSD se refăcea sub conducerea premierului Mihai Tudose. Miza crizei majore provocate conștient de Mihai Tudose: Preluarea conducerii PSD de către Gruparea Mihai Tudose.

De ce a eșuat Puciul? Pentru că regizorii din umbră ai Puciului n-au luat în calcul un amănunt: Un partid ca PSD nu poate fi cucerit decît de un PSD-ist. Pentru a-l înlătura pe Liviu Dragnea, trebuie să fii mai mare PSD-ist decît Liviu Dragnea.

Dacă Mihai Tudose ar fi fost un mai mare adept al Legilor Justiției decît Liviu Dragnea, dacă ar fi fost un mai mare adversar al DNA decît Liviu Dragnea, dacă ar fi fost și el convocat pe la DNA, dacă ar fi fost terfelit de presa Statului Paralel mai tare decît Liviu Dragnea, dacă l-ar fi hărțuit și pe el Mălin Bot, acest Miron Cozma al TeFeLiștilor pe cale de a deveni mineri, atunci Mihai Tudose ar fi învins. Regizorii din umbră ai Puciului au făcut din Mihai Tudose un vajnic TeFeL-ist. Suspiciunea de virus implementat pentru a îmbolnăvi iremediabil partidul provoacă reacția de respingere în cazul oricărei formațiuni politice.

Cu atît mai mult se întîmplă asta în cazul PSD, formațiune cu o experiență îndelungată de luptă cu virușii Regizorilor din umbră.