Editura Evenimentul si Capital

Eibenthal, Clisura Dunării. Locul unde Dumnezeu își face concediul

Liniștea din satul cehilor e monumentală. Precum biserica lor FOTOGRAFII: MARIUS VALD
Autor: | | 6 Comentarii | 12081 Vizualizari

După ce ai ieșit din Orșova, pe drumul către Moldova Nouă și ai trecut de comuna Dubova, la câțiva kilometri după Cazanele Mari ale Clisurii Dunării se face un drum îngust, pe mâna dreaptă. Urci pe el în serpentine în ac de păr și, după șapte kilometri, dai de un sat ca în Bohemia. Aici e Tisove Udolt, leagănul puținilor cehi care mai sălășuiesc în România. Un loc învăluit în mister. Iar ceața care se prelinge spre pârâul Tisovița te înfrigurează, la fel ca pe cehii ajunși aici, acum 190 de ani.

Există un loc, în România, în care oamenii vorbesc o limbă ciudată, nemaiauzită la noi în țară. De aproape două veacuri, într-o văgăună din Munții Almajului – care se sparg în Clisura Dunării – pe valea Tisoviței, o comunitate trăiește aproape autarhic. Sunt o insulă lingvistică nealterată de neologisme.

Au trecut peste oamenii aceștia trei războaie, dintre care două mondiale și au fost, pe rând, supuși ai Imperiului Habsburgic, cetățeni ai României Mari, apoi ai României Socialiste și au ajuns acum în capitalismul Uniunii Europene. Nimic nu le-a alterat credința, stilul de viață și, mai ales, limba în care vorbesc.

Numai că lucrurile se schimbă, implacabil. Până de curând erau peste 900 dar, în prezent, au mai rămas în jur de 300. Nimeni nu știe cifra exactă. Media de vârstă e undeva pe la 70 de ani. Ținutul lor, aflat la 480 de metri altitudine, arată ca un decor din filmele cu Harry Potter. N-au vrăjitoare și dragoni care scuipă foc, dar au, în schimb, o droaie de mistreți, lupi și șacali în pădurile aproape virgine din jurul vetrei satului. Locul se numește Eibenthal în germană, sau Tisove Udolt în limba lor. În românește înseamnă: Valea Aninului. Se numesc pemi și au venit la noi din Bohemia. Sunt cehi.

Constelația cehească din Munții Almajului

Puritatea etnică a cehilor din Eibenthal, sat aparținător de comuna Dubova, județul Mehedinți, de pe Clisura Dunării este de 99%. „Sunt cam 150 de gospodării locuite de circa 320 de oameni”, explică Emil Flașcă, de 48 de ani, ceh pursânge, născut în Eibenthal, fost viceprimar și vicepreședinte al Uniunii Democrate a Slovacilor și Cehilor din România.

Liderul ceh spune că, în zonă, mai sunt cinci sate cehești, Bigăr, Sfânta Elena, Gârnic, Ravensca și Șumița: „Dar Eibenthal e singurul unde nu prea au fost căsătorii mixte. S-a păstrat fondul genetic al înaintașilor noștri”. Spusele sale sunt întărite de Tiberiu Vasilcan fost profesor și director, timp de 14 ani, la Eibenthal: „Predarea se face în limba română, dar copiii au ca profesor de limbă maternă, în urma unui acord cu statul ceh, un profesor din Cehia”. Școala din sat a fost reconstruită cu 70% din bani veniți direct de la Praga. Emil Flașcă oftează: „Ai noștri nu au făcut mai nimic pentru noi. Nici măcar deputatul nostru, din Parlament”.


FOTO: Tibi Vasilcan a fost 14 ani profersor în Eibenthal



Scouting-ul imperial

Colonizarea acestui colț de țară a fost în mai multe valuri, spune Emil Flașcă, principalele fiind în 1826 și 1828: „La anul se împlinesc 190 de ani de când primele 35 de familii de cehi din Bohemia au ajuns la Moldova Nouă”. Le promisese Împărăția Austro- Ungară că cei care vor merge în Banatul sudic nu vor fi înrolați în armată și, mai mult, fiecare familie va primi patru creițari și pământ pentru casă și gospodărie.

„Era o zonă pustie, total nelocuită, iar austriecii vroiau să-și asigure granița cu cetățeni fideli Imperiului”, povestește pofesorul Tibi Vasilcan. Așa că au început un fel scouting și pemii din Bohemia au mușcat momeala. „Au reușit, până la un punct. Că una a promis împărăția și alta aprimit cehul odată ajuns aici… I-au abandonat în mijlocul pădurii! «Descurcați-vă!», le-au zis soldații cehilor veniți cu pluta, pe Dunăre”, oftează etnicul pem Emil Flașcă.

Apogeul micii comunități de pemi

Dacă, la început, coloniștii cehi au fost tăietori de lemne, în a doua decadă a secolului XX a început exploatarea cărbunelui pe verticală. Că prin galerii orizontale se scotea încă din 1848. „Cehii din România de azi au fost mineri vreme de un secol și jumătate. Dar minerit nu mai e…” dă din umeri, trist, liderul cehilor din România. După anul 2000 – când s-a închis și ultima mină, de la Baia Nouă, un cătun la trei kilometri de Eibenthal – tineretul, în majoritatea sa, a emigrat în Cehia.

„Au rămas doar bătrânii, care trăiesc din pensia de miner și din creșterea animalelor”, conchide Emil Flașcă. Populația din Eibenthal a fost la apogeu în 1990. Atunci, 900 de oameni trăiau în valea de pe malul Tisoviței. „Sunt oameni foarte gospodari și țin și acum la cultural lor și la educația primită de la austro-ungari”, îl com pletează profesorul Tiberiu Vasilcan, acum director la un liceu din Orșova.

Șase morți și nicio naștere în 2016

Agneta Avramovici, de 38 de ani, fiică a satului Eibenthal, e asistentă medicală a comunității. Doamna Ani, cum îi spun cehii, e cea care le face injecțiile, le pune prișnițe și îi caută de boli, că doctorița vine o singură dată pe săptămână în văgăuna dintre Munții Almăjului. „Din datele mele mai avem cam 250 de oameni, din care 45 de copii. Natalitatea e foarte scăzută. Se naște un copil cam la doi ani! Când am început eu serviciul aici, în 2004, aveam trei-patru nașteri pe an. Anul trecut, au fost patru decese și nicio naștere”, se îmbufnează doamna Ani că nu moșește nici o gravidă.


Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate