Președintele Franței s-a așezat în fruntea unei cruciade în favoarea protecționismului, care pune sub semnul întrebării Piața Unică, cheia de boltă a Uniunii Europene.

Emmanuel Macron a ocolit Polonia în turneul său din 23 – 25 august prin țările Europei Centrale și de Est, deși tocmai Polonia reprezenta elementul-cheie al planurilor președintelui francez în acest periplu.

Acasă, în Franța, Macron a suferit o prăbușire dramatică a popularității, ajungând după numai trei luni la o cotă de 40%, nemaintâlnită la predecesorii săi. Pe acest fond, el a pregătit un pachet de reforme economice pentru această toamnă, care îi vor spori impopularitatea. Între altele: simplificarea procedurilor de concediere. Centralele sindicale au anunțat deja mari mișcări de protest.

Pantomima patriotică

Pentru a-i potoli pe muncitorii francezi, Macron intenționează să ia o serie de măsuri în favoarea lor. Sau să pară că o face. Așa a luat în cătare Directiva UE privind muncitorii detașați, care reglementează condițiile în care persoanele dintr-o țară a Uniunii Europene pot lucra într-o altă țară membră. Franța încearcă de multă vreme să stăvilească numărul persoanelor care vin să muncească în Occident pentru salarii mici și care plătesc taxele aferente în țările lor de origine. Macron numește acest fenomen „dumping social” și o „trădare” a valorilor UE. Liderul francez cere limitarea perioadei de detașare la maximum un an, față de de doi în prezent, și salarii egale cu cele ale muncitorilor autohtoni.

„Piața unică europeană și libera circulație a forței de muncă nu trebuie să ducă la o nivelare în jos a reglementărilor sociale”, a spus Macron miercuri, în Austria. „Exact acest lucru alimentează populismul și erodează încrederea în proiectul european.” Evident, cei 300.000 de imigranți ce ajung anual în Franța nu-l deranjează câtuși de puțin pe Macron: ei nu muncesc. Polonia este cel mai mare obstacol în calea planurilor lui Macron. Din cei 1,9 milioane de muncitori detașați în țările UE, cei mai mulți sunt polonezi: circa 420.000, potrivit Comisiei Europene.

​

Instalatorul polonez, scos țap ispășitor

Aceștia lucrează mai ales în construcții, iar destinațiile lor favorite sunt Franța, Austria și Germania. Deși muncitorii detașați reprezintă doar 1% din forța de muncă a UE, ei sunt țapii ispășitori perfecți pentru guvernele occidentale și erorile lor economice. Mai ales pentru Macron, când în Franța rata șomajului a ajuns la 9.6%. Polonia se opune unei schimbări radicale a Directivei, care ar afecta un mare număr dintre cetățenii ei, sporind astfel tensiunile cu Bruxelles-ul, care acuză regimul conservator de la Varșovia de derapaje de la democrație.

Or, tocmai aceste tensiuni ar putea să-i ușureze misiunea lui Macron. Înainte de a ajunge la București, acesta s-a întâlnit cu premierii din Cehia și Slovacia, încercând să submineze legăturile acestor țări cu Polonia, în cadrul Grupului Vișegrad, care mai include și Ungaria. Și se pare că a reușit, primind promisiuni că planurile sale vor fi sprijinite de Praga și Bratislava.

În schimb, Macron a arătat înțelegere față de reticențele Cehiei și Slovaciei de a accepta imigranți. „Nu este treaba mea să spun câți imigranți ar trebui trimiși în Slovacia”, a declarat el mărinimos, neoferind practic nimic.

„Noi, polonezii, i-am învățat pe francezi să mănânce cu furculița!”

Relațiile dintre Paris și Varșovia s-au răcit dramatic după ce anul trecut guvernul polonez a renunțat pe neașteptate la un contract de achiziționare a unor elicoptere Airbus în valoare de 3,2 miliarde de euro. (Spre deosebire de România, unde Macron l-a convins cu ușurință pe Iohannis să cumpere astfel de aparate, deși Guvernul Tudose tocmai aprobase o achiziție de elicoptere de asalt de la compania americană Bell.)

Varșovia, care are coloana vertebrală mult mai puțin flexibilă decât Bucureștiul, a răspuns tăios la iritarea Parisului: „Francezii au învățat să mânânce cu furculița datorită polonezilor”, a declarat ministrul polonez al Apărării.

Franța este îngrijorată și de intenția guvernului polonez pro-catolic de a înăspri reglementările privind ziua liberă de duminică, ceea ce va afecta numeroasele lanțuri de magazine franceze care operează în Polonia.

Izolarea Poloniei în plan european crește: principalul său aliat, Marea Britanie, se pregătește să iasă din UE; relațiile cu Germania sunt tot mai reci, după ce Varșovia a cerut Berlinului să-i plătească daune pentru ocupația și crimele naziste; Trilaterala Weimar (Polonia – Germania – Franța) șchioapătă: anul acesta nu este programată nicio întâlnire a celor trei lideri.

Colac peste pupăză, recenta vizită a lui Trump (considerat de Bruxelles drept marele inamic al UE), a fost un nou prilej pentru Polonia de a-și arăta preferințele pentru o relație privilegiată cu Statele Unite.

Cu puținii prieteni europeni rămași, Poloniei îi va veni greu să blocheze planurile lui Macron, apreciază Politico. Totuși, impetuosul ministru polonez de Externe, Witold Waszczykovski, declara joi: „Economia Franței este incapabilă să concureze cu economiile puternice din multe țări europene, inclusiv cea poloneză”, adăugând că Macron, în loc să sporească competitivitatea propriei economii, „caută să ne limiteze nouă posibilitățile de a acționa pe piața comună europeană”.

Registrul de vorbe goale al UE

Nu este clar dacă planurile lui Macron de a modifica directiva europeană privind muncitorii detașați vor reuși. Miniștrii Muncii din statele membre UE se vor întâlni în octombrie pentru a discuta propunerile. Însă între țările membre persistă diferențe majore de opinie. Indiferent de rezultat, Macron speră ca prin această ofensivă împotriva „instalatorului polonez” să tempereze spiritele încinse de acasă. El vrea să demonstreze că este gata să se pună în fruntea unei cruciade protecționiste, în interesul muncitorului francez.

Rămâne de văzut cum se împacă acest protecționism cu planurile sale de reformare și consolidare a Uniunii Europene, și mai ales dacă nu cumva „Piața Unică” nu va rămâne încă un concept golit de conținut din registrul UE. Așa cum au ajuns și cele de „Schengen” sau „Liberă Circulație”, după restricțiile de la frontiere adoptate în urma invaziei imigranților, pe care tot Bruxellesul a încurajat-o