Editura Evenimentul si Capital

EDITORIALUL EVZ. Victor Ponta - curajul pisicuțului

14-04/laura-ciobanu-465x390
Autor: | | 34 Comentarii | 6196 Vizualizari

Când a declarat că premierul face pe grozavul în public, dar în fața lui se comportă ca „un pisicuț”, Traian Băsescu ne-a oferit, poate fără să știe, cheia înțelegerii firii lui Victor Ponta.

Căci, așa cum de altfel ne arată și strategia sa în fața baronilor nemulțumiți, în ciuda aparentei sale naturi beligerante, șeful guvernului detestă confruntările directe. Este adevărat, Ponta a cultivat cu talent impresia contrară, războindu-se de câte ori a avut ocazia cu jurnaliștii și lansând, de pe scaunele comode din studiourile de televiziune, atacuri dure, în termeni adesea jignitori, la adresa adversarilor săi politici. Foarte brav, numai că adversarii săi nu erau acolo, să-i dea replica în direct, iar să te rățoiești la ziariști nu e mare vitejie, orice politician o face.

Așa și-a creat Ponta imaginea de tânăr războinic. Când însă dai deoparte poleiala de obrăznicie agresivă cu care premierul își îmbracă vorbele, dai peste o fântână adâncă de nesiguranță, peste o personalitate măcinată între orgoliul de a demonstra că este un politician puternic și lipsa îndrăznelii de a-și transforma această dorință în realitate. Pozele cu liderii mondiali, pe care premierul le postează cu insistență pe Facebook, trădează o înduioșătoare dorință de confirmare prin transfer: dacă e alături de ei, înseamnă că e unul de-al lor, din același club al puternicilor lumii. Dar și-o imaginează cineva pe Margaret Thatcher făcându-și poze cu toată lumea? Așa se explică de ce, după un mesaj ambiguu, în care se puteau descifra deopotrivă slăbiciune („acest an este cel mai greu dintre toți anii de până acum”) și amenințare („îmi doresc să las locul în politică altora, mai tineri”), premierul nu s-a înființat bărbătește sâmbătă să dea piept cu propriii baroni îngroziți de DNA, ci și-a găsit ceva de făcut dincolo de granițe. Funcția de prim-ministru oferă avantajul considerabil că, dacă nu vrei să fii în țară într-un moment spinos, îți poți găsi cu ușurință niște destinații spre care să te îndrepți, chipurile cu treburi de stat, pe care presa fascisto-comunistoidă oricum nu le-ar pricepe.

Nu e o strategie punctuală: istoria recentă ne oferă alte trei exemple în care Ponta a recurs la aceeași ieșire din scenă sau, mai bine zis, din bucluc:

- În luna august 2013, când, refuzând să-și pună semnătura pe privatizarea CFR Marfă, premierul a cerut convocarea CSAT care să decidă ce e de făcut. După care a plecat în concediu la Miami și l-a acuzat, tot el, pe Traian Băsescu că a reunit CSAT în lipsa lui.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate