Precursori ai operațiunilor „Țigareta I și II” au existat și în Epoca de Aur. Ofițerii Securității se asociau cu oameni de afaceri apropiați ai Mafiei italiene, atunci când făceau trafic de țigări, potrivit documentelor desecretizate ale Întreprinderii de Comerț Exterior (ICE) Dunărea, Fondul Operațiuni Valutare Speciale (OVS). Totul se făcea la ordinul dictatorului, care voia să aducă în România cât mai multă valută

Evenimentul zilei” con­tinuă seria dezvăluirilor din Dosarul „ICE Dunărea”, aflat în arhivele CNSAS.  Ca și acum, traficul de țigări era în floare, numai că era strict controlat de Securitate.  Trei ofițeri români de la ICE Dunărea, colonelul Nicolae Arnăutu, locotenent-colonelul Gheorghe Hogaș și căpitanul Cornel Gruia s-au întâlnit, la Hotelul Intercontinental din București, pe 3 mai 1985, cu afaceristul elvețian Knoll Rene (a primit numele de cod „Renato”). S-a pus la punct o operațiune strict secretă, privind transporturile ilegale de țigări în spațiul vest european.

„Renato” și italienii

După lungi discuții s-a stablit să se facă mai multe transporturi test. Primul a fost pe ruta București - Pireu, printr-un transport feroviar, iar Securitatea urma să se ocupe de actele necesare pentru o încărcătură „lemn- paneluri”. De la hotel, cei patru au mers la terminalul feroviar „16 Februarie” din Buc­urești, unde se afla un container trimis de „Renato”  pentru a -l inspecta în vederea expedierii primului lot de țigări: aproximativ  700 de cartoane de țigări.

„Menționăm că containerul trimis în tranzit în RSR și expediat în Grecia, tot în tranzit, nu apare în niciun fel umblat la el pe teritoriul nostru”,  explica Gruia. S-a stabilit contruirea  altor containere  și diversificarea rutelor, inclusiv pe mare,  prin porturile Pireu și Rotterdam. Țigările urmau să fie distribuite în toate țările din  Piața Comună. Pentru fiecare transport, în conturile speciale al ICE Dunărea ajungeau aproximativ 30.000 de dolari, câte 25 dolari pe ladă. „S-a reținut preocuparea lui Renato de a asigura  un cadru cât mai confidențial, propunând să nu fie folosit telefonul sau comunicările în clar. A rezultat că Renato cunoaște foarte bine metodele folosite de organele de contrainfomații italiene (filaj, interceptarea convorbirilor, jocurile operative etc)”, menționa maiorul Gelu Eftimie,  șeful compartimentului Aport Valutar Special (AVS).

De câte ori a venit  în România, „Renato” a fost atent supravegheat de Securitate. Ofițerii au explicat că Rene locuia în Frutigen (Berna) și lucra la firma Balmex AG. El făcea parte dintr-o rețea transfrontalieră coordonată de un cetățean străin, care a primit numele de cod „Patrick”. „Este de profesie comerciant, specializat în realizarea de operațiuni confidențiale. Dispune de relații în multe țări, fiind implicat într-o filieră bine pusă la punct  care inițiază și derulează operațiuni confidențiale cu produse sensibile sau restricționate pe anumite piețe.  Din datele stabilite până în prezent, rezultă că Patrick, principalul lider al filierei, și-a diminuat activitatea, iar Renato a trecut la preluarea unor acțiuni pe cont propriu pe care intenționează să le dezvolte în continuare”,  i-a creionat portretul  Eftimie.

Profit: 1,4 milioane de dolari

Timp de doi ani, activitatea lui „Renato” a fost apreciată de ofițerii ICE Dunărea, după ce acesta a organizat transporturi de țigarete în cisterne, în TIR-uri frigorifice, pe nave sau calea ferată. „Este conștient și deschis de natura confidențială a cooperării, acceptând și, uneori, chiar propunând măsuri care să asigure siguranța activității (codificarea comunicațiilor pe telex, evitarea folosirii convorbirilor telefonice, folosirea de nume convenționale, efectuarea călătoriilor fără aplicarea vizei în  pașaport, organizarea discuțiilor în locuri sigure etc). În timpul mesei oferite pe 19 iunie 1986 s-a constatat că, ori de câte ori persoane din local sau ospătarul se aflau în apropriere, întrerupea conversația pe temele specifice sau schimba subiectul discuției, ceea ce dovedește că manifestă grijă necesară pentru conservarea înțelegerilor”, îl lăuda Eftimie . Pe 12 noiembrie 1986, elvețianul a  fost trecut în categoria surselor de influență. Motivul: „Renato” participase la trei operațiuni AVS importante: „Mediaș”, „Donația” și „Simbria”, din care Securitatea a încasat suma de 1,4 milioane de dolari.  Pentru anul 1987 era estimat să aducă un profit de 500.000 de dolari, dintr-o altă operațiune AVS.

„Prezintă riscuri”

Relația dintre „Renato” și ICE Dunărea s-a întrerupt pe 28 aprilie 1989, când a fost scos din preocuparea AVS. Din decembrie 1986, elvețianul nu a mai venit în București și nici nu a răspuns la mesajele date pe telex, conform codului stabilit, fapt pentru care trei operațiuni AVS au fost închise. Pe  21 decembrie 1988, Renato a încercat să reintre în contact telefonic cu maiorul Cornel Gruia și a motivat că în toată perioada de întrerupere a contactelor (doi ani) a fost bolnav. Pentru reluarea colaborării, acesta propunea discuții în străinătate și motiva că starea de sănătate nu-i permite deplasarea cu avionul.  „Având în vedere îndelungata întrerupere totală a contactelor cu noi, insistența elementului de a realiza o discuție în exterior, situația operativă actuală și natura operațiunilor comerciale în care Renato este specializat, contactele cu acesta prezintă riscuri”, erau precauți securiștii. Un alt raport, din 16 mai 1989, îl arată pe acesta că avea probleme cu legea „datorită naturii ativității desfășurate, precum și a legăturilor cu Mafia din Italia, se află în atenția Interpol și a autorităților fiscale din Elveția și Italia. Sunt indicii că ar fi executat o condamnare pentru evaziune fiscală. În prezent acționează pentru schimbarea domiciliului, deschiderea unei firme comerciale noi, schimbarea numerelor de telefon și telex etc”.

Fotomodelul Epocii de Aur a vrut să plece din România

Potrivit dosarelor desecretizate din arhiva ICE Dunărea, Securitatea primea cereri inedite de afaceri sau primea valută pentru diverse intermedieri. În atenția ofițerilor AVS se aflau  românii care  plăteau sume mari de bani pentru a putea pleca din țară. Unul din cazuri este al Danielei Opsitaru, fost manechin la UCECOM- București. Ea a făcut parte  și din echipa  de fotomodele a  Zinei Dumitrescu. Născută în 1959, în București, într-o familie relativ modestă, Daniela s-a remarcat încă din adolescență prin frumusețe și ambiție: 1,75 metri înălțime, suplă, picioare lungi, drepte și bust generos. La începutul anilor ‘80, l-a cunoscut pe Roman Opsitaru, zis Nuţu, care juca baschet la Steaua București și era și căpitanul naționalei. În februarie 1988, Roman Opsitaru a rămas în RFG și s-a stabilit în Tubingen. Cazul a intrat în atenția Securității, pe 10 august 1988: „Este interesată de găsirea unei căi prin care să poată pleca cât mai repede din țară, împreună cu copilul, în vârstă de cinci ani, pentru a se stabili la soțul său în Republica Federală Germania.  În sensul celor de mai sus, Opsitaru Daniela a confirmat unei surse a noastră că soțul său, cu sprijinul clubuui Universității din Tubingen, unde activează în prezent ca jucător și antrenor, precum și al unei relații propiate din SUA, cetățean american de origine română, este dispus să ofere orice sumă în valută, în schimbul plecării soției și copilului din țară”, suna un raport primit de șefii AVS, de la un maior din Securitatea București.

În brațele lui Bote

Ofițerii  cereau acordul pentru  a solicita bani clubului de baschet, în schimbul vizei de RFG pentru Daniela Opsitaru. A fost unul din rarele cazuri în care Securitatea a făcut pasul înapoi și a transmis că operațiunea este periculoasă: „Astfel de acțiuni prezintă riscuri și nu ne implicăm”. Tabloidele au dezvăluit că Daniela Opsitaru a fost prima iubită a designerului Cătălin Botezatu. Într-un interviu, acesta explica: „Era mai în vârstă decât mine cu 8-9 ani. Se purta cu mine ca o mamă, ca o amantă, ca o nevastă, ca o orice”. Relația dintre cei doi ar fi început înainte de căsătorie și ar fi continuat inclusiv după ce Roman Opsitaru a rămas în RFG. „A fost cel mai urât lucru din partea mea, pentru că eram prieten cu soțul ei. Foarte delicat! Noi chiar ne iubeam, a fost dragoste”, și-a motivat gestul designerul. Potrivit presei mondene, Roman Opsitaru locuieşte în localitatea germană Tübingen, acolo unde lucrează ca instructor de golf. Între timp, Danela s-a recăsătorit cu un om de afaceri şi a plecat tot în Germania.

10.000 de dolari pentru o cântăreață

Un alt caz, în care Securitatea și-a dat acceptul, privea plecarea în străinătate a unei cântărețe de muzică populară. Totul a pornit de la un raport, primit pe 13 noiembrie 1986, de la UM 0225 către  UM 0107/Compartimentul AVS. „Deținem date din care rezultă că cetățeanul canadian Mazilu Robert, reprezentantul firmei Romuscan la București, domiciliat la Montreal, intenționează să plătească suma de 10.000 de dolari SUA pentru aprobarea plecării definitive din țară a solistei de muzică populară românească Despina Apostol, colaboratoare temporară a restaurantului Pescăruș din București. Mazilu Robert are și pașaport de cetățean român cu domiciliul în Canada. Acesta susține că ar intenționa să se căsătorească cu Despina Apostol. Sus-numitul va rămâne în țară până la 16 noiembrie 1986. Rugăm să ne fie comunicate rezultatele obținute în urma exploatării infomației”, suna nota primită de șefii AVS. Ei au dat avizul pentru a demara operațiunea de încasare a banilor și a perfecta actele de plecare.