În cadrul Zilelor Eminescu, de la Memorialul Ipoteşti, se va lansa ediţia facsimilată a Jurnalului Societăţii Junimea de la Iaşi. Un document din care se poate afla ce preocupări aveau membrii Societăţii Junimea, ce făcea Mihai Eminescu la acele întâlniri.

La 15 iunie se împlinesc 126 de ani de la trecerea în eternitate a poetului Mihai Eminescu. Duminică, 14 iunie, în cadrul „Zilelor Eminescu”, de la Memorialul de la Ipoteşti, se va lansa  „Jurnalul Junimii”. Vor prezenta dr. Valentin Coşereanu şi dr. Valy Ceia.

Jurnalul Junimii, sedinta din 7 septembrie, de la Pogor, pagina 86. Mihai Eminescu citeste "Floare albastra"

Eminescologul Valentin Coşereanu, cel care s-a preocupat de apariţia „Jurnalului Junimii” ne-a declarat: „Jurnalul Junimii, în original, se află în fondul documentar al Bibliotecii Naţionale de Poezie de la Ipoteşti. El nu a fost publicat în facsimil niciodată. În 1933 a fost transliterate de Ilie Torouţiu, şi apare în volumul patru din cele 11volume publicate de aceasta de studii şi documente literare. Dar doar transliterat. Acum, apare la iniţiativa mea. I-am propus lui Eugen Simion ca acest document să apară ca ultimul volum din seria mansucriselor facmismilate  Eminescu, pe care le-a editat el la Academia Română. A fost încântat, a fost de acord”.

Mihai Eminescu, fotografie realizata special pentru panoul Junimii, sursa Memorialul Ipotesti

„Jurnalul junimii” facsimilat are un studiu introductiv, realizat de dr. Valentin Coşereanu, apoi “O altă secţiune în care sunt prezentaţi Junimea, Convorbiri literare şi autorii de seamă prezenţi în jurnal. Acest Jurnal cuprinde procese verbale de la Junimea, scrise de mâna lui A. D. Xenopol.  Eminescu apare pomenit şi el de patru ori, iar la două şedinţe este prezent şi citeşte din «Diorama»- «Floare albastră», «Egipetul», «Sărmanul Dionis». Urmează transliterarea proceselor verbale, numite de ei «prescripte verbale». Este o ediţie excelentă, cu coperţi cartonate, care respectă întocmai coperta Jurnalului.”

În aceeaşi zi, acelaşi eminescolog mai lansează o carte „Ipoteşti sau realitatea poeziei”, care analizează influenţa experienţelor copilăriei lui Mihai Eminescu în opera sa.

 

Ce cuprinde Jurnalul?

 

 „De format 25×35 cm., totalul paginilor acestuia este de 164; file îngălbenite, dar păstrate în cele mai bune condiţiuni. Din totalul acestora, sunt scrise numai şaizeci şi patru. Păstrând regula impusă de Academia Română ediţiei facsimilate a manuscriselor eminesciene, am considerat pagină scrisă orice pagină care are măcar un cuvânt înscris pe ea, cu menţiunea că se repetă (ca şi în cazul manuscriselor Eminescu), aceeaşi regulă a păstrării foilor albe, pentru a deservi autenticitatea documentului. Cele cincizeci şi şapte de şedinţe (indiferent dacă s-au ţinut sau nu), sunt menţionate ca atare în document şi acoperă (cu intermitenţe) o perioadă de timp plasată între anii 1865–1873. (...) Pentru un interval de nouă ani, relevanţi şi din punctul de vedere al activităţii creatoare eminesciene, se poate reface imaginea asupra societăţii Junimea, în aşa fel încât ea să se constituie într-un basorelief al climatului cultural, intelectual, literar şi politic în care s-a format Mihai Eminescu, basorelief în care Poetului i se descifrează chipul distinct.(...)  Ca şi paşoptiştii (numai că pe un plan mult mai avansat), junimiştii au avut un rol covârşitor, atât în viaţa socială, cât şi în cea culturală şi artistică a ţării. Având studii făcute în străinătate, păstrând legătura cu nume remarcabile ale vieţii social-culturale ale Europei din vremea aceea, membrii societăţii aveau avantajul de a fi la curent cu tot ceea ce se întâmpla în Occident, dar mai ales la Viena şi Berlin; adică atât în capitalele emblematice ale imperiului, (una culturală, alta militară), dar şi, prin tradiţie, în capitala artistică a bătrânului continent – Paris –, în care Junimea română, se simţea «ca acasă»”, scrie eminescologul Valentin Coşereanu în debutul volumului.

 

Fragmente din Jurnalul Junimii

„Anul 1872/73

Şedinţa I 1 Septemvrie

(la Maiorescu)

Presenţi: Maiorescu, Pogor, I. Negruzzi, L. Negruzzi, N. Ganea, M. Pompiliu, Eminescu

D. Eminescu ceteşte fragmente din Diorama şi anume Egipetul şi Începutul Evului de mijloc. – Apoi ceteşte novela sa Sermanul Dionisie. Asupra acesteia D. Pogor şi Maioreseu observă că sfîrşitul şi modul deslegărei nu corespunde cu caracterul întregei scrieri. Se primeşte pentru a se tipări”.

(...) Dincolo de preocupările prozaice ale societăţii (cotizaţii, închirierea unui local pentru tipografie, dar şi a tipografiei ca atare, discutarea ocupaţiei fiecărui membru, sau vinderea tipografiei), preocupări întâlnite în şedinţele din 19 octombrie, 16 noiembrie 1865 şi 13 octombrie 1871, procesele-verbale aduc mărturia unei societăţi moderne, care, după Dacia literară, va soluţiona unele dintre cele mai serioase probleme de literatură, limbă şi cultură naţionale.”

 

„Şedinţa II 7 Septemvrie

la Pogor

Presenţi: Pogor, Maiorescu, I. Negruzzi, N. Ganea, Eminescu, Tassu.

D. Eminescu ceteşte doue poesii: Ănger şi Demon şi Floare albastră, care ambele se primesc.

După ce se discută asupra chestiunei Evreilor şedinţa se ridică.

A D Xenopol

N-. Pentru sedinţa viitoare se va lua în vedere

1) Subvenţiunea încă pe 2 luni pentru Slavici (20#) pentru a'şi putea depune examenul;

2) Subvenţiunea de acordat lui Eminescu.

3) Trecerea creanţei Junimei (prin D. Pogor) de la Balasan, asupra Societăţei tipografiei naţionale.”

 

„Sedinţa din 15 Sept.

la Maiorescu

Presenţi Maiorescu, Pogor, Negruzzi, Buicliu, Vărgolici, Lambrior, Panu, Roiu.

S'a cetit o poesie de Cerchez respinsă –

O traducere din Eneida de Virgil (Cartea ) de M. Străjanu care s'a admis.

S'a cetit critica bibliografiei a lui Bransa contra zoologiei lui Măndru

S'a hotărăt a se ceti din Istoria critică a lui Hăjdeu în fie care şedinţă.

A D Xenopol,

N”

„Sedinţa din 22 Sept.

(la Pogor)

Presenţi: Roseti, Pogor, Negruzzi, Maiorescu, Tassu, Castanu, Panu, Pompiliu, Buicliu, Melik, Culiano, Xenopol, Vărgolici.

Se decide a se mai da lui Slavici suma de 20 galbeni.

Se decide ca să se dea lui M. Eminescu subvenţiunea acordată pănă acuma lui Slavici.  (...)”