Mă inspir de la un coleg și aleg o temă a urbei. Pentru că, în fond, problemele traiului de zi cu zi ne macină nervii și ne consumă timpul. Abia apoi, dacă ne mai rămâne ceva, ne înălțăm privirea să vedem câte joburi a creat scăderea CAS.
Cine a mers cu mașina în București știe. Niki Lauda să fii și nu poți ocoli provocările asfaltului. De exemplu, la intersecția Vasile Milea cu Bulevardul Timișoara a apărut un fenomen ciudat. Greutatea roților a rămas întipărită în șosea, așa încât pe mijlocul benzii s-a format un țugui, flancat stânga dreapta de gropi care văluresc, adică nu au o adâncime constantă. Cam așa arăta aseară, în prima fază, Los Angeles după un atac extraterestru, într-un film la Pro tv. Numai că pe Vasile Milea, în ciuda tuturor transformărilor, asfaltul rezistă.
Apoi, cand faci stânga de pe Iuliu Maniu ca să intri pe Pasajul Basarab, în zona Cotroceni, apare fenomenul gurilor de canal. Montate pe un petic de asfalt mai înalt cu câțiva centimetri decât linia carosabilului, sunt o capcană imposibil de ocolit.
În fine, există și fenomenul șinelor de tramvai, unele mai săltate din asfalt decât altele, dar cred că asta nu e doar problema Bucureștiului.
Și acum, legătura cu titlul. Dupa ce procurorii vor dezlega marile cazuri de corupție, sau chiar mai devreme, n-ar fi rău să își pună câteva întrebări: 1. Cine a asfaltat șoselele în zonele cu pricina? 2. Cine i-a încredințat contractul și, eventual, cât a fost șpaga? 3. Ce standarde nu a respectat constructorul și de ce nu este tras la răspundere (aici se face legătura cu pct. 2)?
Recomandările noastre
