Doctor Adrian Majuru, managerul Muzeului Municipiului Bucureşti, ne-a vorbit despre nevoia de cultură, nevoia de indentitate a celor ce vieţuiesc în Bucureşti.

Cultura nu este ceva abstract, ci aparţine comunităţii, vine dinspre ea. Iar deschiderea noii expoziţii permanente „Timpul Oraşului”, la mijlocul lunii mai, şi reacţia publicului dovedeşte asta. La Muzeul Municipiului Bucureşti s-a creat un sistem de atragere a tinerilor în „capcana” culturii.   

       Cum a primit publicul noua expoziţie permanentă?

 Cum primeşte publicul expoziţia „Timpul Oraşului” este întrebarea pe care am să mi-o pun mereu. Prima întâlnire cu publicul a fost de „Noaptea Muzeelor” şi ceea ce m-a impresionat a fost că oamenii şi-au păstrat rândul cu perseverenţă pentru a vizita aceată expoziţie. Nu s-au grăbit, nu au dezertat de la coadă, care se tot lungea, şi a fost o vizită constantă până către două dimineaţa, a publicului bucureştean. Care a fost miza, de fapt? Pentru că publicul consumă cultură şi o caută. Dar este de la o generaţie la alta mai pretenţios. Nu neapărat mai nişat, dar doreşte să iasă din zona clasică, a unor aşteptări previzibile. De aceea, noi am schimbat traseul în timp şi naraţiunea porneşte din prezent către preistorie. Am inclus, pentru prima dată în spaţiul muzeal, ultimii 25 de ani. Am recuperat, suntem printre primii, perioada comunistă, prin naraţiunea expoziţională. Şi am pus foarte mult accent pe naraţiuni vizuale. Îl lăsăm pe vizitator să călătorească singur, are atâta informaţie, încât ghidaj aproape că nu îi trebuie. Dacă vrea, stă de vorbă cu noi după aceea. Există o line a timpului, o cronologie continuă, din prezent până în preistorie, pentru fiecare perioadă. În interiorul fiercărei perioade sunt tematici: despre cum se trăia acasă, cum se făcea şcoala, ce se construia, despre loisir, despre boli şi molime, este şi un segment de viaţă politică şi economică. Dar toate sunt adaptate aduse către istoria Bucureştiului, nu ne referim la istoria naţională. De asemenea, am inclus, pentru prima dată în cazul Muzeului Municipiului Bucureşti, interactive, care să ajute la fixarea unor imagini despre locuri care au eu evoluat şi despre unele informaţii punctuale legate de unele locuri. Avem un joc interactiv „S-a întâmplat aici”, pe nişte rotative- pe o parte ai imaginea unei clădiri, auni loc şi pe verso povestea unei întâmplări care s-a petrecut acolo. Sau „Între ieri şi astăzi”, clădiri care au fost fotografiate la câţiva ani după ridicarea lor şi astăzi. Cum arată ele, de multe ori modificate. Sau locuri care au dispărut. Cum arătau cu o sută de ani în urmă şi ce este acolo astăzi. Dar şi opţiunea pentru public, destul de ludică, de altfel, de a se fotografia în pielea unui personaj. Sunt imagini în mişcare, fotografii care rulează. Drept urmare, este o puternică şi interesantă componentă didactică şi ludică, astfel încât orice aşteptare să fie cât mai aproape de a fi împlinită pentru aceia care vin aici.

Povestea lumii vechi, foto Cristian Oprea, MMB

 Cam ce fel de public aveţi? Sunt mai tineri vizitatorii sau cum?

Întotdeauna, tinerii până în 30 de ani, fie că sunt de aici, fie că sunt în tranzit, că îşi încep o carieră aici, nu nepărat cu ideea de a rămâne toată viaţa aici, nu neapărat conştient, dar cu toţii sunt în căutarea unei fixări într-o identitate legată de profesie şi legată de ceea ce sunt şi ceea ce vor  să devină şi să se lege de un loc. Unde îţi este bine acolo îţi este şi patria. Nu în sensul de ţară. Ci de loc unde vrei să trăieşti. În această căutare a lor încearcă, evident, să îşi fixeze coordoantele apropiate aşteptărilor lor, tot mai multe, încearcă să le descopere, fie locul în care s-au născut, fie că sunt adoptaţi. Bucureşti e un oraş mare. Şi de tranzit. Aici sunt nu numai români, ci şi cetăţeni străini. Drept urmare, mesajul  a fost construit şi adaptat, uneori la detalii, pentru a atrage acest public. Până în 30 de ani. De obicei, nu se aşteaptă să poată întâlni sau să descopere ceva similar cu „închipuirile” lor, care să îi ajute să se descopere sau să îi ajute să se apropie mai mult, să perceapă  o componentă familiară a acestui loc cu ajutorul trecutului şi să ajungă către trecut pornind din momentul vieţii lor. Vezi cum a evoluat locul acesta. Şi poţi descoperi că a avut o evoluţie similară cu locul de unde vii tu, dacă nu eşti bucureştean. Şi nu e neapărat necesar să fii bucureştean. Oraşele mari sunt adoptive pentru cei mai multţi dintre noi. Iar publicul tânăr... pentru primul trimestru din acest an a depăşit cu două procente celelalte categorii- mă refer la categoria de vârstă 18-25 de ani, 34%. Următoarea categorie de vârstă 32%, îi reprezintră pe cei care au undeva între 50-70 de ani, iar pe locul trei sunt cei de la mijloc 25- 40 de ani.

Locul cu amintiri. Foto Cristian Oprea, MMB

Cei tineri sunt mai curioşi? Tinerii caută, iar ceilalţi vor să îşi completeze informaţia pe care o au deja. Ceilalţi, cu vârste mai înaintate, au nevoie de amintiri. Multe se şterg, dar revenind asupra imaginilor şi asupra întâmplărilor din spatele imaginilor ...

Vreau să vorbim de faptul că muzeul este foarte viu. Acum aţi construit o nouă poveste sau povestea Bucureştilor dintr-o altă perspectivă, însă, în fiecare săptămână, dacă nu în fiecare zi, oferiţi celor care au plăcerea să vină aici, o altă poveste:  muzică,  film sau o conferinţă. Conferintele de la Muzeul Sutu...

Asta e şi ideea. Este aşa-numita ofertă capcană, care să atragă şi să cultive după aceea ... publicul. Cum am spus mai devreme, tinerii au pretenţii, adesea nişate, legate mai mult sau mai puţin de profesia în care se pregătesc sau la care aspiră. Tocmai aceste evenimente, cu precădere conferinţele care au tematică foarte variată, concertele de muzică clasică, jazz, atelierele pentru copii şi, ulterior, pentru adolescenţi şi adulţi, pe care le gândim pentru vara aceasta- ateliere de istoria arhitecturii, istoria artei, şcoala de antropologie,  pentru a cultiva acest domeniu în faţa publicului, salon de benzi desenate, petru cei care vor să înveţe vederea în spaţiu. Dar dincolo de ludic şi de recreere, vrem să oferim şi prilejul, chiar dacă va fi în procent redus, dar este important, de a-i determina pe unii să-şi aleagă un început de drum în viaţă. Care sunt la şcoală liceu sau deja studenţi, care se pot apropia măcar prin atracţia unui hobby către un profil aropiat proiectelor noastre. Tocmai aceste evenimente colaterale limbajului expoziţional, pe care noi l-am trimis într-o stagiune muzeală, care înseamnă şi teatru, şi muzică şi film, şi conferinţe, îi atrag foarte mult pe tineri şi, ceea ce e foarte interesant, o bună parte din aceia care ne vizitează au venit pentru prima dată într-un muzeu! Datorită subiectelor care sunt consumate.

Istoria neagra a comunismului. Foto Cristian Oprea, MMB

Publicul nu ignoră cultura, dar cei care ar trebui să propage cultura ignoră publicul? Avem o campanie „Cultura încotro?”. Încotro?

„Cultura încotro?” poate avea un posibil răspuns, şi sper să nu aibă o doză mare de subiectivism: să implici comunitatea. De pildă, conferinţele sunt susţinute de comunitate. Îi putem numi colegi ai noştri – profesori univeristari, legişti, arhitecţi, istorici de artă etc, etc care ne propun subiecte şi vin voluntar. Ei vin dinspre comunitate şi mesajul lor se întoarce spre comunitate. Or, cred că este cel mai interesant mecanism pe care l-am putut pune în mişcare. Pentru că toţi aceia care vin la aceste evnimente, deja aşteptate, sunt şi ele de astronomie, primesc un bilet de intrare în muzeu şi pot reveni cu acest bilet oricând doresc să viziteze expoziţia noastră. Le creaţi o dependenţă! Este, până la urmă, un element de marketing...

Poftiti in ... Timpul Orasului, o poveste in car eputeti calatori din ce secunda a nasterii locului doriti