Exponatul lunii iunie la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța este reprezentat o mică trusă de instrumente chirurgicale romane, care oferă date despre practica medicală a romanilor pe teritoriul Daciei. va spunem doar că aceștia erau „meșteri” în operațiile de cataractă și, pe de altă parte, au inventat multe instrumente medicale care se folosesc și astăzi sub aceeași denumire.

Alături de această trusă vor mai fi expuse încă alte patru obiecte de uz medical, folosite în epoca romană la Tomis (Constanța). Piesele se vor grupa sub titlul „Instrumente medicale romane descoperite la Tomis (Constanța)”. Practica medicală este atestată în antichitatea dobrogeană direct, printr-o serie de descoperiri arheologice, dar și indirect, prin informații epigrafice sau iconografice.

Atestarea epigrafică a practicilor medicale în cetățile de pe litoralul dobrogean datează din perioada elenistică. Astfel, de la Histria provine un monument dedicat zeului medicinei, Asklepios. O altă inscripție elenistică (sec. II a.Chr.), tot de la Histria, conține mulțumirile publice ale Sfatului și Adunării poporului, pentru Diokles, fiul lui Artemidoros, medic din Cizic (lb. gr. Kýzikos), care prin conferințele și demonstrațiile sale publice a contribuit la dezvoltarea medicinei locale. Centrul din Cizic, alături de cel din Kos (lb. gr. Kòs) unde școala lui Hippocrates formase generații de medici desăvârșiți, era renumit pentru calitatea actului medical. De aceea, cetățenii greci din coloniile vest-pontice apelau, în cazuri dificile, la medicii renumiți din aceste centre. Romanii au preluat rezultatele practice ale medicinei din perioadă elenistică, sintetizându-le în lucrări de referință cum a fost tratatul lui Celsus sau informațiile oferite de către Paulus din Aegina.

 Specialiștii de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța ne-au pus la dispoziție povestea, pe scurt, a medicinei romane pe teritoriul Daciei. Expoziția poate fi vizitată de mâine, 1 iunie.

Alături de lucrările amintite, circulau rețete uzuale, ca acel inventar al leacurilor scris de Plinius cel Bătrân.

De obicei, medicus – sclav, libert grec sau de origine elenă  - era atașat unei familii nobile, sub controlul unui superpraepositus.

Romanii au inventat numeroase instrumente chirurgicale cum ar fi: forcepsul, bisturiul, speculum, acul chirurgical și alte ustensile medicale utilizate în medicina generală sau specializată (oftalmologie, ginecologie etc.). Ei au fost pionierii chirurgiei cataractei. Cel mai de seamă reprezentant a fost Galen din Pergam. Acesta a executat multe operații îndrăznețe pentru acea epocă, aparținând chirurgiei cerebrale și celei oculare.

Practicarea medicinei se făcea sub protecția zeului Esculap și al zeiței Hygēa - protectoarea activităților farmaceutice, cultul lor fiind foarte popular. Amintim, în acest sens,  inscripțiile votive și reliefurile în care sunt amintite sau reprezentate cele două divinități, dintre care:

o statuetă de marmură a zeului Esculap din sec. II – III.p.Chr, descoperită în anul 1962 alături de celelalte 23 de piese din celebrul tezaur de sculpturi de la Tomis; o importantă inscripție, datată în sec. II p.Chr., prin care este atestată funcționarea unui colegiu al medicilor în cetatea Histriei.

În zona vest-pontică, majoritatea instrumentelor chirurgicale care atestă direct practici medicale provin din morminte, datate în general în secolele II - III p.Chr. Cea mai însemnată descoperire, făcută în anii ‘70 în anticul Tomis, este reprezentată de un set de patru instrumente lucrate din metal, datate în în a doua jumătate a sec. II – prima jumătate a sec. III p.Chr. Piesele au fost descoperite într-un mormânt ce a aparținut probabil unui medic; toate au fost lucrate îngrijit, ornamentate simplu sau incrustate cu argint, realizate cu măiestrie, ceea ce dovedește deopotrivă simțul artistic al celui care le-a lucrat, cât și gustul deosebit al posesorului lor. Piesa definitorie (1) pentru întregul set este un bisturiu cu lama în două ape și mânerul ușor pătrat în secțiune, lung de 12 cm, aflat într-o bună stare de conservare. Atât fețele lungi ale mânerului, cât și ambele fețe ale lamei, sunt decorate cu motive geometrice minuscule, din argint și aur. Capătul mânerului are aspect de capitel corintic, decorat fiind cu două volute în extremități.

Dintre celelalte trei obiecte, oarecum asemănătoare între ele, numai la prima se conservă și vârful ascuțit, ajungând la o lungime totală de 15 cm, următoarele două având, din păcate, unul sau ambele capete rupte – lungimea păstrată ajungând la 9,5 cm, respectiv 12,5 cm. Starea lor de conservare nu împiedică însă identificarea celor două ustensile cu două mânere pentru fixarea acelor chirurgicale. În general acele chirurgicale cu mâner erau utilizate în intervențiile oftalmologice, fiind foarte eficiente în operațiile pentru tratarea cataractei. Cel de-al patrulea, la fel de frumos lucrat și decorat, pare să fi fost fie un ac specific unui alt tip de operație, fie un instrument de cauterizare. Starea sa fragmentară împiedică o identificare certă.

În vitrină mai sunt expuse și alte descoperiri individuale – un fragment de mâner pentru fixarea acului, o spatulă și un cârlig cu un singur capăt ascuțit - pentru a ilustra varietatea pieselor din categoria amintită în spațiul tomitan. Un instrument alungit cu un capăt concav, rotunjit, poate fi asimilat practicilor ORL, reprezentând, de fapt, o sondă pentru urechi.

Diferite truse și piese chirurgicale sau de uz medical romane și romano-bizantine au fost descoperite și în alte centre de pe litoralul vest-pontic sau de la Dunărea de jos, de exemplu la Odessos, Dionysopolis, Marcianopolis, Nicopolis ad Istrum, Novae etc.

 

Textul ne-a fost pus la dispoziție de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.