Maria Georgeta Stoian este criminalist de 22 de ani în Poliția Română. Spune că la Institutul de Criminalistică din IGPR se poate lua pulsul infracționalității. Multe urme de la crime, de pildă, sosesc aici.

Soluții, cioburi, bijuterii, urme metalice, droguri, resturi de la incendii, explozivi, medicamente falsificate, fibre textile, produse petroliere, firicele subțiri, ca de praf, aproape microscopice, puse pe lentile, chiar și o aripă de la o mașină: acestea erau câteva dintre probele sosite recent în laboratoarele Institutului de Criminalistică din Poliția Română. Sunt „martorii muți” ai cazurilor care așteaptă să vadă lumina, să deslușească adevărul.

Evoluția infracționalității

Comisarul- șef Maria Georgeta Stoian se numără printre criminaliştii care se ocupă de ele: „Vezi evoluția infracționalității după cazurile care vin la noi, după ce urme primim la analize. A fost o perioadă când se spărgeau foarte multe bancomate, a fost o nebunie. A fost o altă perioadă, când se spărgeau seifuri de bănci. Deșeuri deversate prin diverse locuri, furturi de produse petroliere”.

Dă exemplu spargerii Băncii Floreşti, din Cluj. „A fost un restaurant dezafectat care s-a împărțit în două. S-a construit un zid. Pe jumătate de clădire s-a construit acest sediu de bancă, restul a rămas dezafectat. Indivizii au venit pe partea cealaltă, au decupat zidul și au furat banii. S-au găsit niște urme la fața locului, urme papilare, de încălțăminte. Cert este că a fost identificat unul dintre autori. Numai că și-a justificat prezența urmelor prin faptul că a fost în echipa de muncitori care a lucrat acolo”, îşi prezintă cazul Maria.

Spărgătorul îşi aruncase toate obiectele de îmbrăcăminte, încălţămintea, dar nu şi trusa de construcţii- montaj. „Au trimis aceasă trusă în care era un flex pe care era prins un disc, ne-au mai adus o bucată din ușa seifului și un raft pe care fuseseră puse lucrurile și o bucată din perete. Raftul era din seif. Pe discurile abrazive am găsit niște microurme metalice care proveneau din interiorul seifului, micropelicule de vopsea, pe obiectele utilizate de el, pe patent, pe cutter”, arată Maria ce au descoperit.

Abia a atins raftul

„Dar, pe acel raft era o mică adâncitură. Probabil, când a tăiat cu flexul s-a oprit la acel raft, doar îl atinsese. În acea mică adâncitură, noi am găsit un microfragment de carton. Inițial noi am crezut că este din zid, dar făcând analiza comparativă cu fiscurile abrazive, că discurile astea au niște cartoane lipite pe o parte și pe alta, de fapt, corespundea cu cartonul care era prins în flexul respectiv. În fața acestor dovezi, omul a recunoscut”, povesteşte mândră criminalista, cum „l-a dovedit” pe spărgător.

Georgeta Stoian(45 de ani) este șef Serviciu Expertize fizico-chimice din cadrul Institutului Național de Criminalistică al Poliției Române

Comisarul-șef arată că nu există domeniu în care criminaliștii să nu aibă aportul lor. „De exemplu, au fost foarte multe persoane decedate din cauză că au consumat băuturi alcoolice, dar, de fapt, erau făcute cu alcool metilic. Noi putem să descoperim astfel de falsificări. Mulți dintre cei incriminați, când aud că s-au trimis la Institutul de Criminalistică probe, pentru ei începe să lucreze și factorul psihologic și își dau seama că se va afla adevărul”, precizează comisarul-șef.

FOTO: „Am această putere de a trage oamenii după mine. Dacă nu vin, îi împing, găsim o soluție”, explică motivul pentru care a vrut să fie șef

„Mai fac o mică paranteză - am citit la un moment dat că arheologii sunt detectivii trecutului și că noi, criminaliștii, suntem arheologii prezentului. Mi-a plăcut pentru că și noi, aici, în laborator, dezgropăm urme rămase de la un incident pentru a reconstitui momentul respectiv”, ne mai explică polițista.

„Șoarecii” de laborator

Spune că munca în laborator înseamnă migală. Criminaliștii îi ajută pe anchetatori să afle răspunsurile la întrebări precum „ce instrument s-a folosit?” sau „ce substanță?”. Totuși, și-ar dori ca meritele chimiștilor să fie mai vizibile. „Munca noastră, a chimiștilor, este de șoarece de laborator. Nu prea ieșim în public, dar este foarte importantă. Am fost la o întâlnire cu procurori și criminaliști în care s-au prezentat cazuri soluționate și nu a fost vorba de un caz în care noi să nu fi avut urme de laborator care să nu fi avut un rol important în caz”, spune Mihaela.

„Fiecare lucrare este unică”

„Am fost foarte norocoasă! Am prins un proiect PHARE și am fost la multe cursuri în afară. Este și acesta un lucru important în pregatirea criminalistului. Sunt foarte importante datele personale- să fii minuțios în examinări, să ai răbdare, să ai capacitate de sinteză, dar este foarte importantă și experiența. Am început să mă simt în capacitatea cunoștințelor după opt-nouă ani. Fiecare lucrare este unică, este o temă de cercetare, o provocare”, ne mai explică comisarulșef. „Am cochetat cu ideea de a fi actriță. Jucam în echipa din facultate, în Galați. Olga Tudorache, pe care am întâlnit-o la un festival de teatru la care am participat, m-a chemat la ea după spectacol (jucam într-o piesă de teatru, o trilogie a lui Ionel Baranga) și m-a întrebat, «Măi, fetițo, tu nu vrei să dai la teatru?». Dar eu jucam doar ca amator”, își amintește Georgeta Stoian.