Miercuri are loc la București Adunarea Parlamentară a OCEMN. Vorbim despre o organizație cu preeminență economică, de cooperare, deloc implicată în aspecte de natură securitară. Agenda vorbește despre combaterea corupției și teme de cooperare economică generală. Însă este singura organizație consacrată la Marea Neagră, avem la București parlamentari, inclusiv foarte posibil pe șeful Dumei de Stat a Federației Ruse.

 

 

 

O situație de oportunitate pentru discuții chiar și numai în marja reuniunii cu reprezentanți turci și ruși prezenți la București, respectiv oportunitatea ca România să joace un rol în dialogul ruso-turc, măcar în stabilirea unor canale de comunicare între cei doi actori majori la Marea Neagră.

Pe teren situația este complexă, iar ambele părți au avut ieșiri publice justificate de așteptările propriului public și de imaginea create în exterior, care a reclamat un accent mai mare pe flexarea mușchilor și mesaje dure decât pe formule de conciliere. Totuși Președintele turc Recep Tayip Erdogan a avut o luare de poziție mai conciliantă, în sensul recomandărilor făcute de către Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, după Consiliul Nord Atlantic de ieri la nivel de ambasadori, dar și președinții Obama și Hollande în întâlnirea de la Washington, respectiv anuțând că nu privește Rusia ca un inamic și că situația trebuie detensionată. Pe de altă parte, Ministrul apărării turc a avut o discuție cu atașații militar rus, american și britanic, și cu Ambasadorul francez la Ankara, pentru a le prezenta date despre incidentul respectiv.

 

Vorbim despre eforturi de disipare a presiunii acumulate pe relația ruso-turcă, cu privire în special la doborârea avionului rus de către aviația turcă ieri, dar și despre presiuni anterioare, nemulțumiri acumulate de politicile Rusiei în Orientul Mijlociu și cu precădere în Siria, care nemulțumesc profund Turcia. Această eventualitate a cursului spre dezescaladare oferă oportunități nebănuite României, care găzduiește mâine la București prima reuniune internațională cu participarea ambeor părți. Admițând că cele două sunt prezente.

 

Turcia și Rusia sunt actori raționali, care au multe teme în comun și o relație complexă, mai rece în aceste zile ca de fapt în ultimele 3 luni, de la începutul operațiunilor ruse în Siria. Însă relația are o complexitate ce cuprinde toate dimensiunile, pe cele de cooperare în special în domeniul energetic și economic, pe cele de competiție în anumite spații și, mai nou, iată, chiar confruntare nu numai de poziții politice în privința viitorului Siriei, cu sau fără Assad, dar chiar cu incidente militare regretabile de tipul interceptării avionului rus de către aviația turcă ieri, la intrarea în spațiul aerian turc.

 

O asemenea considerare a actorilor raționali face ca temerile în privința unei escaladări în război să fie superflue. Însă în realitate, incidente și declanșatori ai unor conflicte pot apare oricând, atunci când forțele armate sunt în contact, ca în Siria, și când interesele sunt vădit divergente. Rusia vrea menținerea lui Bashar al Assad, orcum garatarea noilor baze de la Tartus și Latakia (facilitățile militare siriene utilizate de ruși par a se fi transformat de facto în baza ruse, dacă nu și de jure), pe de altă parte Turcia vrea o Sirie reconciliată fără Bashar al Assad. În plus Rusia consideră ca fiind grupări teroriste orice grup ce luptă împotriva lui Assad, deși susține că luptă contra Daesh-Statul Islamic, în timp ce Turcia alături de alte puteri sunite și occidentale consideră grupările moderate, inclusiv cele de turkmeni, atacate ieri de avionul rus, drept parte a soluției de conciliere în Siria, și le susțin cu pregătire și arme. Dealtfel, Turcia l-a chemat cu două zile înaintea incidentului pe ambasadorul rus la Ankara pentru a-i pune în vedere să nu mai atace triburile turkmene, lângă granița sa.

 

Însă oricât de raționali ar fi actorii, un accident poate avea loc oricând. Nervozitatea e mare, sunt confruntări armate cu degetul pe trăgaci, iar un tir și o rafală pot pleca oricând, escaladând mult peste liniile raționale considerate. De aceea trebuie să fim pregătiți, să anticipăm și să gândim din timp. Să gândim din timp, de exemplu, cum ar fi să trebuiască să ne raliem la o solicitare articol 5 a Turciei dacă ea s-ar impune, vreodată în viitor. Suntem pregătiți să fim alături de Turcia, sau alături de orice aliat din NATO, când acesta o va cere, pentru a avea același tratament când vom avea noi nevoie? Cât despre raționalitate, era rațional să considerăm că Rusia nu va invada Georgia, nu va anexa Crimeea cu omuleții verzi și un pseudo-referendum în bătaia puștii ocupanților și nu va genera agresiunea militară în estul Ucrainei. Și totuși s-a întâmplat.