EVZ Special
Corespondență specială din Seul: Prof. dr. Jeong O. Park şi „Masa Tăcerii din Coreea de Sud”
Anul trecut, tot pe vremea asta, ziarul nostru vă informa despre „Coloana Infi nitului” din inima Coreei de Sud, realizată datorită dragostei pe care prof. dr. Jeong O. Park o are pentru țara străjuită de Carpați.
L-am reîntâlnit pe profesor anul acesta şi, la fel, timpul parcã se comprimã în preajma sa, orele se duc cu repeziciune şi el parcã tot mai avea sã-mi vorbeascã despre... România, ţara de care s-a îndrãgostit în 1990, când, student fiind, a participat la cursurile de varã organizate la Cluj-Napoca. Spune mereu cã i-au plãcut din prima clipã cultura româneascã, oamenii buni şi frumoşi de pe meleagurile atât de dãruite de naturã. A revenit în țara sa natală, și-a luat doctoratul, a devenit șef de departament la Hankuk University of Foreign Studies din Seul și nu a uitat România.
S-a strãduit sã gãseascã fonduri şi a amplasat în campusul universitãţii „Coloana Infinitului din Coreea”, realizatã de prietenul sãu, sculptorul Bebone Olaru, împreunã cu amicul lui, Lucian Laurian, venit special din Belgia pentru a ajuta la terminarea lucrãrii pentru care s-a ales lemn cu vechime de peste 100 de ani. Cu o înãlţime de 7 metri şi diametrul de aproape 1 metru, pe soclul acestei coloane profesorul s-a decis sã punã un citat tot din marele sculptor român Constantin Brâncuşi: „La umbra copacilor mari nu creşte iarba”.
Realizată din piatra folosită la palatele regale coreene
Ei bine, şi anul acesta l-am regãsit pe prof. dr. Jeong O. Park tot cu gândul la România. Acum vrea să amplaseze în campus o replică a altei cele bre lucrări a sculptorului român care îl fascineazã: „Masa Tăcerii”, pe care are ambiţia sã o vadã realizatã din celebra piatrã neagrã din Boryeong, folositã pe vremuri la palatele regale din Coreea - sau acum la lucrãrile de restaurare a acestor repere culturale ale ţãrii numitã şi „Minunea de pe râul Han”. Locul unde o va amplasa deja l-a ales şi m-a dus bucuros sã îl văd: este foarte aproape de intrarea în clãdirea corpului profesoral, pe un deal plin de brazi şi sakura.
E o adevãratã plãcere sã-l priveşti pe prof. Park cum dã o sumedenie de detalii şi aratã ce privelişte minunatã, ca de poster, este acest cadru în care ţine el sã se afle replica îndrãgitei lucrãri brâncuşiene. Doar asupra unui singur lucru nu s-a decis încã: „Masa Tãcerii din Coreea” sã fie perfect rotundã, ca modelul original, sau sã reprezinte harta României? Pentru cã, spune profesorul, el ar vrea ca harta sã fie cunoscutã de cât mai mulţi oameni. Demn de remarcat este cã şi aceastã lucrare va fi ridicatã tot din fondurile strânse de inimosul profesor îndrãgostit de ţara cãreia, spune el, îi datoreazã ascensiunea sa profesionalã şi statutul social de acum.
„Mai sus, tot mai sus”
Însă ambiţiile profesorului Park în ceea ce priveşte amplasarea în campus a reproducerilor unor lucrãri de Brâncuşi mai au o ţintã viitoare: „Poarta Sãrutului”. Mi-a arãtat cã s-a hotãrât şi asupra locului unde o vrea pusã: la începutul unor trepte aflate pe drumul dintre „Coloana Infinitului” şi „Masa Tãcerii”. Deci, aşezate tot în linie, ca în România. Şi mi-am amintit ce îmi mãrturisea anul trecut acest prieten drag, despre pledoaria sa în faţa conducerii universitãţii, atunci când şi-a prezentat proiectul, despre simbolurile pe care studenţii sud-coreeni care învaţã limba românã trebuie sã le conştientizeze din prima clipã când pãşesc în clase: „Ca sã-i lãmuresc pe membrii şedinţei de evaluare, le-am explicat importanţa acestor simboluri pentru departamentul nostru. Adicã, studenţii noştri intrã pe poartã facultãţii tineri, plini de speranţe, se aşeazã în bãnci la masa de studiu despre limba românã şi România, primesc învãţãtura ca pe un sãrut al maturitãţii, apoi la absolvire sunt împliniţi şi pornesc pe drum mai departe, în viaţã şi în carierã. Mai sus, tot mai sus, precum Coloana Infinitului”.
Recomandările noastre
