Opinii EVZ
Cocarda imperialismului velicorus afișată sfidător la București și Chișinău de Ziua Europei. Pulsul Planetei
Două sunt simbolurile imperialismului velicorus asumate de către noile tradiții ale Federației Ruse care a transformat ziua de 9 mai, Ziua Victoriei sale împotriva Germaniei Naziste – știut fiind că Stalin a dorit o a doua capitulare a Germaniei și față de trupele sovietice care ocupaseră Berlinul, nu numai față de Armatele Aliate occidentale, către capitulaseră în ajun, pe 8 mai: cocarda gândac de Colorado, respectiv cea ce însoțește medalia Sfântul Gheorghe, de unde și numele său, și regimentul nemuritor, o defilare a celor care au avut rude moarte în cel de-al Doilea Război Mondial, cu portretele acestora, de 9 mai, la parada de la Moscova.
În ambele cazuri, este vorba despre simboluri discutabile. Cocarda galben-negru este cea a Imperialismului Țarist, dar preluat de către Vladimir Putin ca expresie a neo-imperialismului post-sovietic și al dominației ruse în spațiul post-sovietic – simbol interzis într-un număr de state. Cât despre așa-numitul regiment al nemuritorilor, este un simbol introdus în urmă cu 4 ani și cu relevanță reprobabilă în credința creștină, dincolo de rolul atribuit de renaștere a patriotismului și cunoașterii istoriei de către poporul și tinerii ruși.
De aceea m-a mirat faptul că Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, afișează ostentativ cocarda gândacului de Colorado – un dăunător rapace și binecunoscut al culturilor agricole, și ele cu impact emoțional vizibil negativ într-un stat agrar precum Republica Moldova – la fel cum am apreciat că un asemenea exemplu nu a fost urmat de alții la Chișinău, chiar dacă în Parlament socialiștii pro-ruși au marcat la fel de ostentativ 9 mai. Apoi am văzut cum un veteran striga de lângă președintele Republicii Moldova să trăiască Armata Sovietică și conducătorul său, Iosif Visarionovici Stalin! Un strigăt primit cu îngăduință de către Dodon și nesancționat imediat de mulțimea prezentă. Mai mult, nicio replică nu a apărut din mass media a doua zi, nici măcar de la partidele pro-europene sau pro-românești aflate în campanie electorală pentru alegerile locale chiar în capitala Chișinău.
O replică trebuia să primească și veteranul în cauză, măcar una care să îi sublinieze neadecvarea și faptul că se află într-un stat independent și că Stalin a fost un criminal și un ocupant. Nici vârsta, nici experiențele sale nu-l puteau scuti să o audă, măcar la nivel mediatic. Iar Președintele Igor Dodon trebuia înfierat pentru această manifestare contrară statutului său de președinte al unui stat independent, care a pătimit în istorie de la Armata Sovietică de ocupație. Dar probabil că președintele Republicii Moldova consideră că a fost eliberat de trupele lui Stalin de sub români. Sigur familia sa e din categoria celor care au avut de pătimit, ar trebui să-i fi spus lucrul acesta, chiar dacă nu era născut pe atunci.
Am văzut cu plăcere blocarea și ulterior ridiculizarea satirică la Kiev a tembelismului imagologic creat artificial acum 4 ani la Moscova prin defilarea cu regimentul nemuritorilor. Ideea militaristă a reîncolonării urmașilor morților într-un război are efectul psihologic al re-energizării patriotice a acestor urmași. Dar mândria față de părintele și bunicul căzut la datorie devine macabră în contextul plimbării portretelor prin piață. De la o pomenire creștină a morților - moment de pietate și reflecție, durere, îngândurare și întoarcere la Dumnezeu – Putin l-a transformat, iar alții l-au urmat, într-unul de celebrare a zilei naționale și de sărbătoare a înrolării viilor în virtualele batalioane ale morții. Macabru! Paseist! Nostalgia după gloria trecută prin prisma lipsei unor realizări prezente cu care să poți să te lauzi.
Nu în ultimul rând, merită menționat aici că, de Ziua Europei, la 9 Mai, fostul Ambasador al Rusiei la Chișinău, mutat între timp la București, Valeri Kuzmin, trona la recepția de la Palatul Cotroceni cu cocarda gândac de Colorado în piept. La București e scuzabilă ignorarea lui, pentru că politicienii și artiștii, sportivii invitați nu știu cu ce se mănâncă semnul neadecvat din pieptul lui Kuzmin, dar afișarea simbolului imperialismului țarist, devenit cel al neo-imperialismului putinist velico-rus, a fost o jignire a românilor de Ziua Independenței de stat a României, celebrată în același moment, la 9 mai. Dar atâta poate Kuzmin, care a raportat, probabil, acasă încă o ispravă de relevanță la București, acolo unde eu și probabil încă vreo două persoane din reuniune știau semnificația cocardei galben-negre, restul crezând că Ambasadorul rus e suporter al echipei de fotbal FC Brașov, care se chinuie prin divizia a treia a campionatului din România.
Să mai amintim aici despre episodul în care Directorul Centrului Rus de Știință și Cultură de la București, Natalia Mujennikova, a declarat că îi pare rău pentru că Iosif Vissarionovici Stalin este „criticat aici, uitându-se cui datorează România Transilvania”, potrivit unui articol publicat pe pagina de Facebook a instituției, reluat de către presa românească. Nu e puțin cam mult? E liberă și exprimarea, e liberă și opțiunea sa pentru a-l adula pe Stalin, dar să spui o asemenea enormitate, că Stalin a adus României Transilvania, în anul Centenarului, mi se pare deja prea mult. Măcar la nivel diplomatic o sesizare trebuie făcută că afirmațiile de această factură jignesc grav românii, ocupați de Stalin și târâți în comunism, iar Transilvania a fost eliberată cu sângele și jertfa trupelor române, ca și Ungaria și Cehoslovacia până la munții Tatra, acolo unde ne-a prins sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Recomandările noastre
