Le-au construit nemţii, cu braţe româneşti, pentru a descuraja o eventuală debarcare sovietică pe litoralul nostru. Ruşii au vrut să le distrugă. Iar noi le-am abandonat într-o nedreaptă uitare. Câteva din cele pe care nu le-a înghiţit sau stricat marea au ajuns closete inaslubre sau temelii pentru terase de fiţe. Restul sunt îngropate parţial sau de tot în nisip.

Indiferent unde ai merge pe litoralul românesc, de la Vama Veche până la Năvodari, dai fără niciun fel de greutate, de nişte construcţii de beton armat, majoritatea îngropate, mai mult sau mai puţin, în nisip. Nimeni nu ştie exact numărul lor. Poate doar dacă ai răbdare şi, mai ales, acces la arhivele Armatei poţi afla numărul lor. Sunt cazematele care alcătuiau reţeau de apărare a litoralului românesc în timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Un fel de de “Zid de foc al Mării Negre”, după modelul dezvoltat de germani pe malul Atlanticului. Cele mai vizibile sunt cele de pe faleza din Constanţa şi din Mamaia. De zeci de ani, acestea sunt părăsite iar cine se aventurează în majoritatea din ele trebuie să aibă un simţ al mirosului destul de atrofiat, întrucât localnicii le-au transformat într-un fel de closete anti-bombă. Sussemnatul, adolescent fiind, în anii ’80, le-am vizitat şi numărat pe toate cele înşirate între portul Constanţa şi capătul staţiunii Mamaia, de curiozitate. Am numărat, dacă îmi aduc bine aminte, 26 de bucăţi. E posibil să fi ratat câteva, întrucât parte dintre ele sunt un pic mai retrase, nu amplasate direct pe plajă.

Unele au avut un destin tragi-comic. Spre exemplu, peste una dintre ele, din mijlocul Mamaiei, şi-a construit Serghei Mizil o cârciumă de lux. Iar în alta, una foarte mare, din zona Delfinariu-Faleză Nord, un întreprinzător a deschis, în anii ‘ 90, un bar care funcţionează şi astăzi. Aceeaşi soartă a avut-o şi o cazemată din Vama Veche. Sigur este că, astăzi, ele nu mai prezintă niciun factor strategic. Războiul nu se mai poartă ca acum 70 de ani. Dar ceva, ceva tot s-ar putea face cu ele.

Construite de nemţi împotriva ruşilor

Istoria lor începută în primul Război Mondial continuă în anii ’40. Armata germană aliată se afla în România, iar scopul lui Hitler era invadarea Rusiei. În acea vreme, Marea Neagră a fost un important teatru de război, iar dispozitivul de apărare împotriva unei eventuale invazii sovietice era precar şi consta în vreo două duzini din 20 de şlepuri dotate cu tunuri, de la 101 la 120 mm, cantonate la Brăila, Galaţi şi Sulina. Aşa că nemţii, meticuloşi s-au apucat de treabă şi au construit acest lanţ de cazemate, pe malul mării. Pe unele dintre ele, cele mai mari urmau să fie montate tunuri de coastă, de mare putere, iar pe restul, mai mici, cuiburi de mitraliere. Între comunele Lazu şi Agigea, la sud de Constanţa, germanii instalaseră faimoasa baterie Tirpitz cu tunuri uriaşe de calibru 280 mm, care a contribuit la scufundarea celebrului crucişător Moskva, în vara lui 1942. Cazematele erau îndreptate împotriva marinei militare sovietice, infinit mai bine dotată decât cea română.

Abandonate sau transformate în WC-uri sau cârciumi

După război, ele au fost abandonate, dar nu distruse. Deşi doctrina de apărare naţională, din anii ’50-’60 şi ’70, spunea că inamicul se află la vest şi nu la est, mai marii Armatei nu le-au distrus, aşa cum şi-ar fi dorit, noii aliaţi sovietici. Ce-i drept ar fi fost un efort considerabil, întrucât se folosise beton armat de cea mai bună calitate. Dar nici nu le-au întreţinut, lăsându-le, pu şi simplu de izbelişte! Cele aflate în zonele mai populate, au devenit, aşa cum am mai spus, WC-uri publice ad-hoc şi altele, un fel de adăposturi pentru pescari sau locuri unde îşi consumau hormonii perechile de adolescenţi şi tineri romantici.

Unele dintre ele zac astăzi îngropate parţial în nisip, iar altele sunt ascunse de ochiul omului sub clădiri construite recent sau ridicate încă din anii ‘60 de comuniști. Deci, în loc să fie valorificate, amenajate, construite beach-baruri cu tematică de război şi militară, ori făcute mici muzee, cazematele din Mamaia au fost zăvorâte sub actualele terase cum ar fi Cleopatra, Cucaracha, Byblos sau chiar o anexă a hotelului Oxford, de la intrarea în Mamaia dinspre Satul de Vacanţă – despre care se zice că ar fi al lui Radu Mazăre - sunt doar câteva dintre exemplele de cazemate valorificate doar ca structură de temelie pentru alte construcţii.

Ca o curiozitate, un astfel de lanţ de cazemate de litoral mai există, în Europa, doar într-un singur loc, în Albania, de-a lungul coastei dalmate.

Cazemata de la Cazinou

Una dintre cele mai bine conservate cazemate se află încorporată în Faleza Cazinoului constănţean, în imediata apropiere a bustului lui Eminescu, de lângă Farul Genovez. Cazemata este de forma trapezoidala, cu două guri de tragere, una îndreptată spre Est, cealaltă către Vest, spre port. Construcţia a fost a fost ridicată în primăvara lui 1944. La interior, cazemata se prezintă într-o stare buna de conservare şi chiar curăţenie. Fiind construită destul de mult deasupra nivelului mării nu a fost afectată grav de umezeală şi inundaţii, precum altele de pe Litoral. Pănă si stratul de glet a rezistat treceri timpului. Accesul se făcea prin două canalizare. Ambele sunt vizibile şi astăzi, chiar pe faleză, la câţiva metri de cazemată. Evident, armamentul, periscopul şi tubulatura de ventilaţie au fost demontate după terminarea războiului.

Din fericire, fiind într-o zonă intens circulată, nu a fost vandalizată. Cu un minim efort ar putea fi deschisă spre vizitare. Până una-alta doar calci peste ea, fără să ştii. Din păcate, nu există niciun interes pentru o eventuală rentabilizare a acestor vestigii marţiale. Am putea, totuşi, să ne raportăm la alţii. Să ne gândim la ceea ce au făcut francezii cu cazematele nemţeşti de pe coastele Normandiei. Încărcătura simbolică este infinit mai mică, dar interesul ar putea fi, chiar şi aşa, destul de ridicat.