Cine pierde și cine câștigă din războiul pro și anti-DNA din ultimele zile

Cine pierde și cine câștigă din războiul pro și anti-DNA din ultimele zile

Au trecut câteva zile de la punctul culminant al conflictului dintre tabăra DNAKovesi și anti-DNA și, în ciuda faptului că într-o anumită zonă așteptările legate de evaluarea lui Tudorel Toader sunt foarte mari, șansele ca aceasta să aibă un deznodământ spectaculos, respectiv revocarea Laurei Codruța Kovesi, sunt minime.

Suntem în mijlocul primului eveniment major al anului, cu efecte pe termen lung, iar acest război are deja câțiva perdanți și câștigători clari.

Câștigătorii sunt clari:

Mulți credeau că Laura Codruța Kovesi își petrece ultimele zile la conducerea DNA, pe fondul unor suspiciuni din ce în ce mai solide privind activitatea sa, dar cred că ar trebui să le trimită un buchet de flori atât fraților Cosma, dar și lui Sebastian Ghiță, oriunde ar fi în Serbia.

Ne puteți urmări și pe Google News

Chiar dacă, în principiu, modificările de percepție nu sunt majore și războiul recent a consolidat tabăra Kovesi, dar și pe detractorii săi (în funcție de publicul pe care îl au), conferința de presă pe care a susținut-o la DNA a generat un val de simpatie pe care nu l-am mai văzut în ultima vreme, iar emoția publică este de partea șefei DNA. De menționat că înainte de asaltul Cosma-Ghiță, Kovesi părea în scădere de popularitate.

În ultime vreme, prezent în spațiul public doar prin știri legate de vacanța din Tenerife sau weekendurile petrecute la munte, Klaus Iohannis a ieșit într-o conferință de presă doar pentru a ne spune că este de partea „Eroului Zilei”, LCK. Nu aveam nicio emoție că va spune că Vlad și Andreea Cosma sunt asupriți de statul paralel, dar poziționarea sa, clar de partea șefei DNA, este utilă și limpezește apele și taberele. Iar faptul că i-a chemat la discuții atât pe Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă și Tudorel Toader arată că el vrea să demonstreze cine este șeful.

Perdanții:

Liviu Dragnea și PSD sunt perdanții direcți. Dacă îl trezești în miezul nopții și îl întrebi ce își dorește cel mai mult în viață, nu am niciun dubiu că Dragnea o să răspundă că nu vrea să mai audă de Kovesi și DNA. Toate acțiunile din ultimul an merg în această direcție și scutul pe care liderii PSD îl fac în jurul șefului PSD nu e explicabil doar prin abilitatea politică a lui Dragnea, ci și prin acest obiectivt comun care îi unește. Și-a pus Dragnea 3 premieri într-un an, fără prea mare efort, dar să o schimbe pe Kovesi nu a reușit! Iar prețul a fost mare: sute de mii de oameni în stradă, „faima” internațională a României, sigur o temă de atac pe care Opoziția o va folosi la alegerile din 2019 și 2020.

Tudorel Toader este personajul negativ pentru ambele tabere. Degeaba pun Antena 3 și RTV presiune pe ministrul Justiției. “Soarta lui Kovesi, decisă joi la 18.00”- văd la Tv în acest moment. O să vorbească mult și nu o să spună nimic, așa cum s-a întâmplat și anul trecut, la o altă evaluare a activității DNA.

Nu o revocă pe Kovesi, ceea ce îl face foarte puțin dezirabil în PSD și la Antena 3, dar e în echipă cu Dragnea și membru al guvernului-marionetă Dăncilă, ceea ce îl face foarte puțin dezirabil și pentru tabăra pro-DNA.

Dar, fără a fi patetică, principalul perdant al războiului din ultimele luni este România. Preşedintele Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag, Gunther Krichbaum, i-a cerut preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, printr-o scrisoare, să nu suspende aplicarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare pentru România şi spune că în cazul unor noi atacuri asupra independenţei sistemului judiciar ar trebui să se ia în considerare iniţierea procedurii de activare a Articolului 7 din Tratatul UE.

Nu sunt amenințări lipsite de conținut: în decembrie, UE a lansat procedura de activare a articolului 7 al Tratatului împotriva Poloniei, pentru o speță similară cu cea din România. Iar prin luna mai o să se decidă și dacă Uniunea Europeană va condiționa fondurile europene de statul de drept, decizie care ar afecta în mod direct România. Iar să ajungi următoarea „oaie neagră” a Europei, după Polonia, eventual și Ungaria, nu e lucru ușor, nici pentru România.