Decizie importantă în CULTURĂ luată în Sala istorică a Sfatului Ţării din Chișinău

Decizie importantă în CULTURĂ luată în Sala istorică a Sfatului Ţării din Chișinău

Moment important petrecut la Chişinău, în Sala istorică a Sfatului Ţării. Mariana Nicolesco și Radu Varia au primit titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Arte.

În vestita Sală a Sfatului Ţării din Chișinău, unde era decisă Unirea Basarabiei cu România, a avut loc un eveniment de înaltă semnificaţie pentru cultura românească, consfinţind unitatea şi strălucirea valorilor supreme care-i leagă pe români.

 În prezenţa membrilor Senatului, a unor personalităţi de prim plan ale lumii academice şi artistice, printre care Iurie Matei, Aurelian Dănilă sau Mihai Munteanu, a eroului românilor Alexandru Leşco, mai emoţionat decât întreaga asistenţă, şi a studenţilor, Doamna Victoria Melnic, Rectorul Academiei de Arte, a conferit titlul de Doctor Honoris Causa marii soprane Mariana Nicolesco, intrată deja în legendă, şi istoricului de artă Radu Varia, personalitate marcantă a artei şi culturii româneşti şi universale.

 Întâmpinată cu aceste cuvinte: - Bine aţi venit acasă, înaintea conferinţei sale de răspuns la splendidul Laudatio in Honorem Mariana Nicolesco, conferinţă intitulată Sărbătorim Centenarul Marii Uniri prin Arta Sacră a Cântului, celebra soprană avea să declare: „- Am străbătut cu infinită emoţie peisajul mioritic al dealurilor şi colinelor moldave pe care, în numele neamului şi al creştinătăţii, l-au apărat eroic străbunii noştri, şi m-am regăsit, fericită ca într-o minunată familie, aici, la Chişinău, celebrând cu o bucurie împărtăşită gloria artei sacre a cântului, arta care ne uneşte şi ne apropie de Creator mai mult decât oricare artă”.

     În cuvântarea intitulată Constantin Brâncuşi, artistul care a schimbat destinul sculpturii universale, Radu Varia avea să afirme la rândul său: „- Este vital pentru un neam ca al nostru, bântuit de vicisitudinile istoriei, să-şi adune azi mai mult ca oricând forţele şi elanurile pentru a oferi noilor generaţii conştiinţa sevelor şi splendorilor cărora le datorăm supravieţuirea noastră, şi cărora trebuie cu toţii să le fim închinători. Cazul lui Constantin Brâncuşi, în acest sens, este exemplar şi unic”.