Cine ajunge în vara asta prin Țara Hațegului și are un răgaz de vreo două ceasuri, poate să facă o plimbare răcoritoare în miezul zilei, indiferent câte grade Celsius arată termometrele. Cheile Crivadiei, o zonă încă puțin cunoscută, îți oferă senzații rar întâlnite
În satul Crivadia e foarte ușor de ajuns. Localitatea este situată pe DN 66, între Hațeg și Petroșani. Un viaduct spectaculos la începerea urcării din Țara Hațegului spre Petroșani, e cel mai bun reper, mai ales dacă ai ratat indicatorul. De aici cobori în sat, cauți biserica Ortodoxă, lași mașina și cobori în apă. Altă cale să intri pe chei nu există. Nu te lăsa descurajat de faptul că primele câteva sute de metri ale pârâului arată relativ banal. Treci pe sub viaductul de pe DN 66 și la 100 de metri mai în sus simți cum răcoarea te izbește necontenit în față. Ai ajuns la gura inferioară a cheilor. De aici începe spectacolul.
Prin diaclaze
Te afli deja într-un canion cu trei serii de îngustări pe care cunoscătorii le numesc diaclaze. Pereții stâncoși ai canionului sunt acoperiți de vegetație, de la arbori și arbuști până la flori delicate de pădure. Lângă apă, înainte de prima diaclază, găsești brusturi uriași, mari cât o umbrelă. Dac-ai lua unul cu tine și nu s-ar usca rapid, tear proteja foarte bine de soare, la întoarcere. Prima diaclază are între 1,5 și 3 metri lățime. Pereții calcaroși se ridică dezordonat în stânga și-n dreapta. Apa curge și mai repede aici, dar și mai adânc. Dacă nu ai „șoldane”, constați că cizmulițele tale de cauciuc sunt depășite de situație. E vară și e clad însă, așa că nu-i bai, cum zic ardelenii. Încă vreo 10 minute de mers cu atenție, mai prin apă, mai pe lângă (dar mai mult prin apă) și ajungi la a doua diaclază. E și mai îngustă și mai înaltă. Apa trece pe o porțiune de doar un metru lățime, izbind violent bolovanii de sub ea ce nu se dau bătuți, printre stânci care se ridică vreo 20 de metri. Îți vine să spui că ai văzut tot ce se putea vedea mai spectaculos aici. Te-nșeli, însă. A treia diaclază este și mai spectaculoasă. Când ajungi la ea, pe sensul de urcare, stâncile ți se strâng în față ca o pâlnie, iar locul de trecere este lat de doar 50 - 60 de centimetri. Dacă vrei să treci și pe-aici, fii gata să te uzi până la gât. Primăvara și toamna nu se poate trece pentru că apa este și mai adâncă.
Locuri și povești
Dacă insiști să treci și prin ultima diaclază, mai ai de mers vreo 20 de minute, tot cu grijă, ajungi la o cascadă de dimensiuni medii. Și mai în sus e Peștera Oanei, dar pentru o asemenea destinație ar fi bine să fii însoțit de un speolog cu experiență. Dacă te întorci și constați că după cele aproape două ore de luptă cu apa prin chei mai ai chef de o plimbare, poți vizita turnul medieval de vamă de la Crivadia. Trebuie să întrebi în sat cum ajungi, pentru că e ascuns pe un vârf, într-un pâlc de pădure. Turnul a fost ridicat în secolul al XVI-lea după ce domnitorii Țării Românești și Transilvaniei de la acea vreme au constatat fenomenul contrabandei cu vite.
Recomandările noastre
