Cum se certau COMUNIȘTII CHINEZI cu cei SOVIETICI în PUBLIC. Poziția lui CEAUȘESCU

Cum se certau COMUNIȘTII CHINEZI cu cei SOVIETICI în PUBLIC. Poziția lui CEAUȘESCU

În 1961 s-a ajuns la o ruptură aproape totală între Partidul Comunist al Uniunii Sovietice și Partidul Comunist Chinez, după ce relațiile se răciseră treptat în urma discursului conducătorului sovietic Nikita Hrușciov, “Despre cultul personalităţii şi consecinţele sale”, în care a denunțat abuzurile staliniste la Congresul al XX–lea la PCUS din februarie 1956 .

Divergenţele ideologice dintre cele două mari partide comuniste, care duseseră țările lor în prag de război, și poziția regimului Dej de a nu se alătura niciuneia dintre cele două tabere au făcut să apară zvonurile că România ar fi fost apărată de China comunistă în cazul unei invazii sovietice ca cea din Cehoslovacia.

La toate întâlnirile internaţionale, delegațiile chinezilor săreau în gura mare la gâtul  „grupului revizionist trădător al conducerii sovietice”.

Asta s-a petrecut și la un Congres al Uniunii Internaţionale a Studenţilor ţinut la Sofia cam prin 1962.

Ne puteți urmări și pe Google News

Propuneau chinezii o anumită solutie, ruşii săreau imediat şi veneau cu o altă propunere. Şi când propuneau ruşii o chestiune, săreau chinezii. Şi traducătorul lor se scula imediat în picioare şi spunea : “Delegaţia chineză respinge categoric….”…Şi pe urmă începea să tragă cu poziţia lor împotriva ruşilor. La fel, dacă intervenea o delegaţie est europeană. Răspundea şefa delegaţiei chineze şi  translatorul traducea exact. Fata şedea pe scaun, şi îi spunea în chineză şi translatorul se ridica în picioare şi începea : “Delegaţia chineză respinge  categotic afirmaţiile defăimatoare, iresponsabile  ale delegatului  care este un lacheu al ruşilor … Astea provin de la Kremlin, de la ăştia care doresc să dezorganizeze, să stăpânească lumea”.

Vă spun, orice fel de expresie era posibilă. Se aşeza chinezul jos, imediat delegaţia sovietică ridica mâna şi traducătorul lor se ridica în picioare: “Delegaţia sovietică respinge categoric intervenţia mârşavă a delegaţiei chineze!”.

Noi eram neutri, ne mai ridicam din când în când  şi rugam şi pe chinezi şi pe tovarăşii sovietici să păstreze un ton potrivit, că asta nu-i o problemă care ne interesază pe toţi, să se întâlnească să o discute…Aveam o  poziţia de mediere în treaba asta”, povestea Ştefan Bîrlea, care între 1962 – 1965 a fost  preşedintele Uniunii Studenţilor Comunişti din România.

“În 1964, toamna, am participat la Moscova la un Forum mondial al tineretului şi studenţilor.  Din partea României a participat o delegaţie a Uniunii Tineretului Muncitor condusă de Petre Enache, care era prim secretar al Comitetului Central al UTM-ului.  Ruşii fiind acasă, au pregătit o parte împortantă din delegaţiile de tineret ca să-i susţină pe ei. Şi să-i atace pe chinezi. Şi când chinezii au vorbit la Forum, ruşii şi acoliţii lor s-au ridicat în picioare şi au început să strige la ei: “Ruşine! Ruşine! Ruşine!” “Pozor! Pozor! Pozor!” Ruşine chinezilor pentru că i-au atacat pe ruşi.  Delegaţia română n-a aplaudat. Noi n-am spus nimic, nu ne-am ridicat în picioare am stat jos.

Iar în cuvântarea rostită de Petru Enache s-a atras atenţia că suntem îngrijoraţi de polemica care se poartă între cele două partide, între cele două ţări. Când am venit în ţară Ceauşescu ne-a spus: Trebuia să vă duceţi la tribună să spuneţi: Nu admitem, condamnăm atitudinea asta!”, mai povestea  Ştefan Bîrlea.