Anul acesta, milioane de români, din cele trei provincii istorice ale țării: Ardealul, Moldova și Țara românească l-au întâlnit pe Sfântul Constantin Brâncoveanu prin moaștele sale. În anul care îi poartă numele, racla cu sfintele odoare a poposit, pe rând, la marile sale ctitorii.
Biserica Potlogi, Așezământul brâncovenesc de la Mogoșoaia, mânăstirile Horezu și sâmbăta de Sus, biserica din Făgăraș precum și catedralele din Iași, Buzău,galați și Deva au fost, pe rând, binecuvântate de Constantin Brâncoveanu, prin sfintele sale relicve. În „periplul” său duhovnicesc, rămășițele marelui domnitor au fost însoțite de Patriarhul României, Preafericitul Părinte Daniel, dar și de „custodele” sfintelor moaște, părintele emil nedelea Cărămizaru, parohul singurei ctitorii brâncovenești din Capitală, Biserica Sf. Gheorghe-Nou, de la Km. Zero al României. „Timp de șapte ani am pregătit și <<gătit>> această capodoperă națională, biserica zidită în 1707 de către Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu. Biserica a fost restaurată în totalitate și la interior și la exterior. Deasemenea, am realizat un superb amnsmblu de picture monumentale atât înauntru cât și în pridvor!”, se mândrește părintele Emil Cărămizaru.
Mulțumire la sfârșit de an brâncovenesc
Restaurarea pietrei originale precum și repunerea, după restaurare, a vechii catapetesme brâncovenești reprezintă alte două importante lucrări. „Nu în ultimul rand, în atelierele Patriarhiei, s-a realizat racla din argint aurit în care sunt așezate cinstitele moaște, dar și baldachinul din lemn de tei aurit este de o rară frumusețe. toate acestea au fost săvârșite prin grija și implicarea Întâistătătorului Bisericii noastre, Preafericitul Daniel”, explică părintele paroh Cărămizaru. „Bucuria cu care au fost întâmpinate sfintele moaște, în toată țara, de-a lungul acestui an brâncovenesc, la comemorarea a trei veacuri de la martiriul celui mai mare mucenic al lui Hristos pe care l-a dat neamul și Biserica noastră, ne arată că anii ce vor veni vor amplifica cinstirea fărăde pereche a sfântului roman!”, se închină cu evlavie părintele Cărămizaru