Sfârşitul lui CEAUŞESCU a început într-o zi de 15 noiembrie. De ce era SUPĂRAT DICTATORUL

În niciun organ de presă şi în niciun discurs public al conducătorilor de atunci ai României nu s-a suflat un cuvânt despre revolta de la Braşov din 15 noiembrie 1987.

Prima şedinţă a Comitetul Politic Executiv al PCR după revolta de la Braşov a avut loc abia pe 20 noiembrie, unde, în prezenţa  primilor-secretari de judeţ, s-a vorbit mai mult în trecere despre "întâmplările de la Braşov". Ceauşescu era supărat că i se adusese la cunoştinţă abia la ora 23.00. "Eu nu sunt mulţumit de felul cum secretarii Comitetului Central s-au prezentat azi. Nu sunt mulţumit!", s-a răstit Ceauşescu.

"Nu se poate merge mai departe aşa", i-a avertizat dictatorul pe secretarii CC, după care i-a luat la refec pe primii-secretari: "Voi sunteţi şi preşedinţi ai consiliilor populare. Nu se poate aşa ceva! Dar, tovarăşi, eu consider că răspunderea de partid trebuie să fie superioară, dar, în calitate de preşedinţi ai consiliilor populare, răspundeţi în faţa legii prin încălcarea prevederilor legii".

"Inclusiv ce s-a în­tâmplat la  "Steagul Roşu" la autocamioane demonstrează o lipsă inadmisibilă a acti­vităţii de partid. Unde a fost organizaţia de partid care numără câteva mii de oameni? Unde au fost aceşti 8.000 de oameni, unde au fost ceilalţi. Cum a fost posibil ca organizaţia de partid să stea aşa. Consideră normal ce s-a întâmplat?! Ce fel de spirit de partid, ce fel de comunişti sunt acolo?", a mai răbufnit Ceauşescu, după care s-a discutat despre Pomul de iarnă, Cântarea României, producţia la hectar, apropierea naşterii cetăţeanului român cu numărul 23 de milioane  şi alte probleme curente ale activului de partid şi de stat.

Exclusiv. Borcea își inițiază fiul în tainele afacerilor. Cei doi au fost surprinși în acțiune

Dispar unele pensii. Românii care ar trebui să se grăbească să-și depună dosarul

Revoltă anticomunistă din 15 noiembrie 1987 de la Braşov a anunţat căderea regimului comunist. Totul a început la Întreprinderea de Autocamioane Braşov, cunoscută ca “Steagul Roşu”.  În noaptea de 14 noiembrie, schimbul III a încetat lucrul pentru că li se plătise doar jumătate din salariu.  Muncitorii au plecat dimineaţa într-un marş de protest până în centrul oraşului, în faţă Comitetului Judeţean al Partidului Comunist Român. Ei au scandat: „Vrem mâncare şi căldură!”, „Vrem banii noştri!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină şi căldură!” şi „Vrem pâine fără cartelă!”. Pe drum li s-au alăturat mii de oameni. Ajunşi în centrul oraşului, au luat cu asalt clădirea Comitetului Judeţean de Partid şi sediul primăriei, aruncând în piaţă portretele lui Ceauşescu şi alimente de la cantina Partidului, bine aprovizionată. Au incendiat însemnele comuniste, iar un rug uriaş, alcătuit din înregistrări de propagandă şi documente de partid, a ars ore bune în piaţa din centrul Braşovului. La căderea serii, forţele de Securitate şi Armata au înconjurat zona centrală a oraşului şi i-au împrăştiat prin forţă pe manifestanţi.

Regimul communist a deportat, în urmă unui proces regizat, 61 de muncitori şi a schimbat locurile de muncă ale altor 27 de persoane dintre cele peste 300 arestate şi anchetate în sediile Miliţiei şi Securităţii din Braşov şi Bucureşti. Cei anchetaţi au fost bătuţi şi torturaţi.