La Constanța legea e violată cu perversiuni în sala de judecată. Articolul 4 din Legea 1/2000 spune că reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele pe care există exploatări miniere se face pe alte terenuri, din rezerva consiliilor locale. Pentru judecătorii constănțeni, legea asta nu există!

Despre încleștarea care durează de zece ani de zile în legătură cu cea mai bună carieră de piatră din Dobrogea EVZ a mai scris, în repetate rânduri. Este vorba de cariera de la Sibioara, comuna Lumina.

O carieră din care se extrag blocuri de granit de o duritate crescută, numai bune pentru construcția digurilor marine. În anul 2005, o firmă din Constanța, Comprest Util SRL, acreditată pentru lucrări NATO și de siguranță națională, a cumpărat părțile sociale ale companiei miniere Somaco Construct SRL. Aceasta continuă exploatarea granitului de la Sibioara începută în anul 1965. Prețul achiziției: 4 milioane de euro, bani gheață.

La Tribunalul Constanța legea se citește pe sărite

Trei ani mai târziu, Tribunalul Constanța a decis să retrocedeze un teren de 20 de hectare către persoane reprezentate de avocatul Ionel Hașotti, fratele fostului parlamentar Puiu Hașotti. Șase hectare se suprapun în carieră, peste licența minieră a companiei Somaco Construct. Legea 1/2000 interzice retrocedarea carierelor. Însă judecătoarele de la Tribunal n-au cunoscut-o decât pe sărite. Au sărit exact articolul 4 care consfințea interdicția. În plus, avocatul moștenitorilor a susținut că „nu există o dovadă că există o exploatare de carieră de piatră”. Și așa, cariera oprită prin lege de la retrocedare, a fost atribuită clienților săi.

Hotărâre irevocabilă revocată de o judecătoare

În 2009, aflând de frauda comisă, compania minieră a cerut instanțelor să îi constate dreptul de proprietate și de folosință asupra terenurilor din carieră. Cererea a fost admisă cu hotărâre definitivă și irevocabilă. Însă, la solicitarea lui Ionel Hașotti, judecătoarea Vanghelița Tase de la Curtea de Apel Constanța, a revocat hotărârea irevocabilă. Că de aia îi zice irevocabilă, ca să poată fi revocată! Procesul s-a rejudecat la Tribunal, unde judecătoarele Chirățica Enache și Cristina Ghernaja au dispus sistarea exploatării miniere, evacuarea echipamentelor de foraj și demolarea clădirilor care nici nu existau în gaura de mină!

Prefectul a cerut constatarea nulității titlului de proprietate

Datorită proceselor multiple, abia în vara anului 2016 terenul a fost predat cu titlu de proprietate către clienții avocatului. Decizia s-a luat după ce avocatul a câștigat daune de jumătate de milion de euro pentru clienții săi. La scurt timp, Prefectul Constanței a cerut Judecătoriei locale să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate. La baza acțiunii Prefectului au fost două motive: încălcarea flagrantă a Legii 1/2000 și descoperirea că autorul beneficiarilor, pe numele său Nicolae Tudorancea, a avut 10 hectare de teren, și nu 20. Însă și acestea fuseseră retrocedate de câteva ori de-a lungul timpului. O altă descoperire spunea că statul a luat de la acest autor doar 8 hectare de teren, în anul 1953. Documentele care atestă această realitate au fost emise cu certificare de autenticitate de Arhivele Naționale.

Legea violată cu perna pe față

La acțiunea Prefectului au achiesat pe rând Somaco Construct, Comisia Județeană, Comisia Locală Lumina și primarul din Lumina. Cu toții au spus că retrocedarea din 2008 s-a dat cu încălcarea legii către persoane care nu aveau dreptul de a primi terenul de la stat. Au spus, de asemenea, că  a fost un caz de dublă retrocedare, deoarece același teren a fost retrocedat și după „autorul” Nicolae Tudorancea, dar și după urmașii acestuia, care și-ar fi împărțit moștenirea în anul 1945. Obișnuit să ceară și să i se admită chiar revocarea hotărârilor irevocabile, avocatul Hașotti a ripostat cu un puhoi de excepții. La loc de frunte a fost excepția autorității de lucru judecat. 

Cu alte cuvinte, adevărul s-a stabilit în anul 2008, pe baza minciunii, dar nu mai poate fi rediscutat. Formal, excepția nu putea fi admisă, deoarece în judecată stăteau părți diferite. Ca atare, judecătorul a respins-o, de ochii lumii, dar a aplicat-o pe la spate, după tradiția constănțeană conform căreia, dacă o lege a fost violată de judecători, violată rămâne. Ca dovadă, inamovibilul a conchis că dispozițiile legale au fost discutate în procesul de retrocedare. Mai mult, a apreciat că, deși nu există autoritate de lucru judecat, există totuși un efect pozitiv al puterii lucrului judecat. În realitate, articolul 4 din Legea 1/2000 a fost violat cu perna pe față, nefiind pomenit niciodată în procesul de retrocedare.

Actele autentice ignorate de judecător

Mai departe, actele autentice de la Arhive, care spuneau negru pe alb că la recensământul din 1941 Nicolae Tudorancea s-a declarat, sub semnătură, cu zece hectare de teren agricol și că statul a naționalizat în 1953 doar 8 hectare de pe urma sa, au fost ucise în fașă. Magistratul n-a crezut în actele autentice, pentru că erau contrazise de o notificare neautentică, necertificată de nimeni, adusă de acasă de clienții lui Hașotti.

Avocatul Ionel Hașotti

Culmea, această notificare din 1947 a fost eliminată din probatoriul procesului de retrocedare, după ce Arhivele Naționale au comunicat că nu găsesc așa ceva în actele lor. Și ce dacă? Nici înscrisurile de rol fiscal care atestă că, în perioada 1947-1949, moștenitorii lui Tudorancea erau înscriși cu 15 hectare de islaz – care puteau fi în carieră sau pe alte coclauri – nu au schimbat percepția magistratului că moștenirea se referă la 20 de hectare și musai în carieră. Urmează apelul.