În anul 2009, actualul președinte al comisiei GRECO, judecătorul Marin Mrčela, cerea „reducerea imunității” pe investigațiile de corupție dar și o Anti-corupție alături de fundațiile Soros. Același magistrat Mrčela este cel care a „pedepsit” asasinarea a 28 de persoane cu aprox. 5 ani de închisoare, scrie Traian Horia, preluat pe blogul lui Ion Cristoiu

Pe 11 aprilie a.c., grupul GRECO 

… al Consiliului Europei se arăta „îngrijorat” de reformele pe Justiție din România și de „controversata” inițiativă de demitere a șefei DNA, Laura Codruța Kovesi. Presa „copy-paste” a reluat cuminte un Comunicat care, o dată mai mult, ar fi trebuit să țină România cu genunchii pe coji de nucă. Rădăcinile „îngrijorărilor” organismului internațional GRECO erau, însă, vechi și cultivate: actualul președinte al Grupului, judecătorul Marin Mrčela- cel care cere tuturor „standarde” pe combaterea crimei organizate și a anti-corupției, este același personaj care, în 2009, la un eveniment pregătit împreună cu organizația Transparency International (Soros), avea ca model de campanie globală anti-corupție, unul în parteneriat cu Fundația Soros. Magistratul croat Mrčela este același care, într-un dosar cunoscut de crime de război (“Punga Medak”), pedepsea în anul 2008 torturarea și asasinarea a 29 de civili și militari din Serbia cu ridicola sentință de 5 ani de închisoare.

În prezent, atitudinea Grupului GRECO

… privitoare la Justiția din România apare cu atât mai ruptă de realitate cu cât este greu de crezut că Mrčela și echipa sa nu au aflat nimic despre ultimele dezvăluiri din mass-media românească și despre investigații derulate: în numele „anti- corupției”, în Țara Mioriței au fost fabricate dosare, au fost încheiate în secret Protocoale ale unor instituții de forță din Justiție și Servicii speciale, a fost alimentat un Stat Paralel prin celule ale Direcției Naționale Anti-Corupție și prin entități non-guvernamentale finanțate-nerambursabil, eventual prin Soros.

Dincolo de senzația de timp fumat 

… pe care o poate furniza un document fundamentat pe informații neverificate în teren (așa cum au acuzat, deja, reprezentanți ai Coaliției de la guvernare), Raportul GRECO pentru România reia bolnăvicios- ca instrument de presiune autentic politică- aproximativ aceleași „îngrijorări” recente ale liderilor Comisiei Europene, Jean Claude Juncker- Paul Timmermans asupra unui proiect de Reformă a Justiției din țară pe care nu-l citise nimeni dintre contestatari. În plus, devenea evident că momentul publicării fusese bine ales: el a intrat pe fluxul de știri prezumtiv cu puțin timp înainte de sosirea răspunsului președintelui Klaus Iohannis privitor la cererea de demitere a Codruței Kovesi. Menționăm că în februarie 2018, ministrul Justiției Tudorel Toader solicitase revocarea din funcție a șefei DNA pentru „exces de putere”.

Cine este Marin Mrčela

Președintele GRECO este născut în capitala Croației, Zagreb, unde a fost judecător pentru Curtea Municipală până în 2000. Între 2000 și 2008 a judecat la Zagreb crime de război respectiv cazuri de crimă organizată și corupție. Din 2005 a devenit reprezentant al Croației la GRECO, până în 2011 când a fost ales președinte al Grupului, „pregătit” în prealabil printr-un Hubert Humphrey Fellowship Program în SUA. În mai 2009, la o conferință internațională organizată în Rakitje (Croația) și dedicată studiului corupției în instituțiile publice pe Sectorul de Securitate, prezentarea lui Mrčela (care era atunci judecător la Curtea Supremă din Croația și vice-președinte GRECO) conținea fundațiile Soros la categoria „Instituții” ale cadrului instituțional de luptă împotriva corupției. În viața reală, dincolo de huzurul conferințelor și a vorbelor rotunde, cel care conduce în prezent Comisia GRECO ar afla că din statele balcanice, prin România, spre Marea Britanie, SUA și Israel, entitățile non-guvernamentale ale controversatului miliardar nord-american George Soros au fost acuzate repetat de tentative de imixtiune în sistemul decis de națiuni: folosind, eventual, lupta anti-corupție ca pretext.

Pentru niște ani în care darea de mită 

… crește pe teritoriul UE în mod civilizat- adică în ritm egal cu inflația, și în care salariile Anti-corupției indiferent de rezultate în umflarea corupților, prezentarea de la Rakitje a șefului GRECO a avut reflexe aproape de duritate. Mrčela nu a pomenit nimic în grafica prezentării sale despre transparența finanțării Sectorului Non-Guvernamental, cel care poate fi o sursă generoasă în alimentarea corupției locale. Când nu ceri nimic ONGurilor, nu ceri nici lui Soros, lider al unei armate de fundații care s-au născut și finanțat unele pe altele programatic, ca să dea iluzia unei societăți civile globale. În schimb, Marin Mrčela a solicitat totul de la Sectorul Guvernamental: un sistem de recomandări, de „îngrijorări” publice, de vizite GRECO în statele „cu probleme”, o monitorizare a finanțării partidelor, a corupției prin „defectori” din sistem etc.

Duritatea filosofiei personale pe corupție 

… a șefului GRECO era împlinită, însă, prin faptul că la finalul Prezentării, el pleda pentru „limitarea imunității” la investigarea actelor de corupție. Simplul fapt că, în cel mai pur stil sud-american, Mrčela pleca de la premiza că acuzații de corupție ar beneficia de o „imunitate” ce ar trebui „limitată” se poate reduce, contextual, la un singur cuvânt, brutal cuvânt: „represiune”. Sau chiar la trei cuvinte: „exces de zel”. Din păcate, pe „valorile” agreate de Uniunea Europeană, un președinte de organism justițiar internațional cum este GRECO, dominat de „exces de zel” sau de atracție pentru „reprimarea” unui fenomen, nu este compatabil cu o astfel de funcție.

Saltul de la crima de război la cea de corupție

… a fost făcut de Marin Mrčela după 2008, înainte de „avansarea” la Curtea Supremă a Croației. În iunie 2008, la capătul unui proces de un an care a implicat și Tribunalul pentru Fosta Iugoslavie, actualul șef GRECO achita de crime de război pe albanezul Rahim Ademi și condamna pe croatul Mirko Norac la o pedeapsă de 7 ani de închisoare pentru aceeași infracțiune. Sentința ridica proteste și controverse în contextul în care cei doi fuseseră deja puși sub acuzare de Tribunalul Internațional pentru Crime de Război și predați ulterior instanței croate. Pe legislația croată, Norac se putea elibera la ispășirea a două treimi din pedeapsă așa încât pedeapsa reală a militarului croat a fost mai mică de 5 ani. Cei doi fuseseră trimiși în judecată, în așa-numitul dosar „Punga” Medack– o zonă unde 28 de sârbi (dintre care 23 civili) au fost torturați și asasinați în 1993, de trupele croate conduse de ofițerii Ademi-Norac. La cealaltă extremă, în septembrie 2017, un fost lider paramilitar sârb, Dragan Vasiljkovic, era condamnat la 15 ani închisoare după ce a fost găsit vinovat de moartea a 2 civili și de organizarea unor acte de tortură. 

În justificarea sentinței

… magistratul Mrčela invoca „autoritatea redusă” asupra trupelor a albanezului Ademi pentru achitarea sa: altfel spus, pe dreptul penal folosit, o activitate „redusă” poate provoca „lipsa totală a culpei” și nu „o culpă redusă”. În cazul lui Mirko Norac, acesta a fost condamnat pentru că „nu s-a opus soldaților” la organizarea actelor de tortură și a asasinatelor. Este de menționat faptul că, potrivit procurorilor de la Haga, la dosarul ofițerului Norac exista informația că a incendiat o femeie de vie și a profanat un cadavru.

Dacă în curând

… Justiția română nu va mai fi vizibilă în lanul de recomandări europene, acest lucru se datorează nu doar reflexului yesman-ului român de a aproba orice i se „sugerează” veninos dinspre Bruxelles, dar și obiceiului oficializat al „elitelor” Uniunii Europene de a înființa, pe spinarea contribuabilului european, tot felul de comisii și comiții mai mult sau mai puțin inutile, precum GRECO. cristoiublog.ro și „Evenimentul Zilei” au dezvăluit anterior, în exclusivitate, amănunte despre o altă mare „aflare în treabă” a UE, numită EUROJUST, unitatea judiciară pan-europeană.

„Aflări în treabă” ale Europei: GRECO, lângă EUROJUST

Publicația cristoiublog.ro relata în ianuarie 2018 un fapt cel puțin bizar: în perioada 2013- 2017, EuroJust nu primise nicio notificare referitoare la evenimente teroriste înregistrate în România, cu toate că Serviciul Român de Informații (SRI) anunțase repetat „dejucarea” de atentate teroriste pe teritoriul țării. Era de menționat că, prin Acordul de cooperare dintre România și EuroJust, autoritatea competentă de colaborare cu EuroJust fusese desemnată ca fiind Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție (PIICJ) (prin DIICOT), care trebuia să informeze Bruxelles asupra acestor evenimente.

Conform DIICOT, însă, Bucureștii nu au notificat Eurojust

… dintr-un motiv furnizat chiar de Acordul cu România și care prevedea că evenimentul terorist se raportează la Bruxelles doar dacă a „afectat” două sau mai multe state membre. Altfel spus, UE făcuse încă de la început din Eurojust o pepinieră de băgători de seamă, care la o adică ar ignora un atentat terorist din România fiindcă el nu ar „afecta” Belgia și Irlanda. Astfel, harta terorismului european va rămâne mereu goală, iar schimbul de informații între state membre ale UE (scopul principal pentru care fusese înființată EUROJUST) ar fi mai degrabă descurajat decât stimulat.  Altfel spus, pentru EUROJUST, „elitele” au produs „recomandări” savante, comunicate de presă, o legislație stufoasă și goală și, evident, un buget uriaș. Ceea ce nu dorim și GRECO, mai cunoscut pentru „recomandările” și „îngrijorările” sale.