Am povestit într-un episod anterior despre cum a fost „condus” spre prăpastie și dispărut în neantul istoriei ziarul național Tineretul liber. Cred că încă din acei ani '90, Cineva lucra deja la scenariul Statului Paralel. Politicienii din jurul președintelui Iliescu au fost primii care au dat o mână de ajutor, agitând redacțiile principalelor cotidiane. Securitatea se transformase în Serviciul Român de Informații(SRI), condus de Virgil Măgureanu, prietenul lui Ion Iliescu. Acesta declara că vrea să contribuie la instaurarea democrației în țară. Noi, ziariștii, nu-l credeam.

Dezvăluirea care a zguduit din temelii ziarul România liberă

În anii '90, redacțiile ziarelor importante funcționau în Casa Presei Libere. De fapt, rămăseseră pe locul în care își desfășuraseră activitatea în timpul dictaturii, când de apariția primei pagini depindea chiar libertatea unor jurnaliști. Dacă Nicolae sau Elena Ceaușescu ar fi apărut în fotografii ce ar fi putut stârni râsul sau comentarii, sau dacă se greșea grav vreun titlu, se lăsa cu anchete teribile din partea unor reprezentanți ai partidului.

FOTO: Petre Mihai Băcanu

În corpul central, denumit Corpul A, își avusese sediul Scânteia, devenit după revoluție Scânteia poporului (vreo câteva zile), apoi Adevărul. În corpul din stânga – Corpul B – funcționa la etajul 3 redacția Tineretul liber (fostul ziar Scânteia tineretului), iar la etajul 4 era România liberă, ziar care nu și-a schimbat niciodată numele și a cărui figură centrală era Petre Mihai Băcanu. Jurnalistul era cunoscut deja publicului doarece, încă din perioada ceaușistă, apăruse într-o emisiune tv. Apoi, în 1989, se auzise că Băcanu și alți câțiva ziariști și un tipograf de la România liberă au fost arestați pentru că intenționau să scoată un ziar-manifest pe care să-l distribuie „poporului”, îndemnând la revoltă împotriva regimului comunist și a Dictatorului Ceaușescu.

Băcanu s-a bucurat de o mare simpatie din partea publicului pentru că era considerat disident, se vorbise despre arestarea lui la Radio Europa liberă și fusese adus în studioului TVR, în 22 decembrie 1989, direct din închisoare, eliberat de revoluționari.

Ziarul Adevărul era condus în acea perioadă de Darie Novăceanu, un om perceput ca fiind dedicat trup și suflet lui Ion Iliescu și noului partid, FSN, care se instalase la putere.

FOTO: Dumitru Tinu

Schimbarea sau decapitarea de la cotidianul Adevărul

Tot din acea perioadă datează și „re-aranjarea” conducerii ziarului Puterii, cotidian național cu cel mai mare tiraj. Performanța tirajului se datora faptului că Adevărul rămăsese cu sutele de mii de abonamente încheiate de partidul comunist înainte de fuga lui Ceaușescu și schimbarea de regim.

În 1992, la Adevărul scriau și Lelia Munteanu, Ion Marin, Ion M. Ioniță, Cristian Tudor Popescu, Sergiu Andon, Adrian Ursu, Mioara Vergu, ca să-i nominalizez pe cei pe care îi vedeți și astăzi activi în presă.

Despre CTP, colegii de la Tineretul liber mi-au spus că, în 1990, lucrase câteva luni acolo, până când l-a chemat Darie Novăceanu la Adevărul, rugat de Silviu Brucan. Acesta din urmă se autoimplicase în lumea presei și prin organizarea unor cursuri de jurnalism pentru cei care își doreau să lucreze în redacțiile unor publicații.

Într-adevăr, în 1992, la Adevărul director sau redactor șef era Darie Novăceanu. Dintr-o dată a fost numit ambasador în Spania, iar în locul lui a preluat conducerea Dumitru Tinu și un colegiu director.

A fost și acolo un scandal imens. Tinu și echipa din jurul lui reclamau că se vrea predarea ziarului către politic și că ar fi corect ca ziariștii să devină acționari. Astfel, ei ar fi împiedicat înstrăinarea și ar fi asigurat independența presei. Angajații deveneau acționari și societatea s-ar fi dezvoltat comercial, conducerea năzuind, ca și cea de la Tineretul liber unde eram angajată, că într- o zi va veni un om de afaceri care să cumpere ziarul și va investi.

Istoria presei va continua ani la rândul și mai e mult de povestit până la momentul de azi, când ziarelor li se cântă prohodul, iar ziariștii de la România liberă reclamă că acum se alege praful de locul lor de muncă din cauza gestionării proaste a afacerii și impunerii unui dubios administrator judiciar care să gestioneze insolvența.

FOTO: Sorin Roșca Stănescu

Cum s-a fâsâit rubrica de mare succes „Ce ați făcut în ultimii cinci ani?”

După primele încercări de la Tineretul liber de preluare a ziarului de către un om apropiat Puterii (Lucian Cornescu, Ring), a urmat lovitura de destabilizare a cotidianului România liberă.

Lucram cu un etaj mai jos, cunoșteam o mare parte dintre jurnaliștii din echipa lui Petre Mihai Băcanu. Într-una din după-amiezile începutului de an 1992 s-au auzit până în redacția noastră voci ridicate și uși trântite. Vestea avea să vină imediat de la colegii ce fuseseră sus, pe o terasă unde se fuma: „La România liberă e o ședință mare și s-a lăsat cu scandal. Sorin Roșca Stănescu (angajat la Rl atunci) a ieșit trântind ușa”. Nu peste mult timp, aveam să aflăm și ce s-a întâmplat, care era motivul scandalului. A fost șocant pentru toată lumea, și pentru gazetarii vechi și pentru cei noi sosiți în breaslă, ca mine.

Băcanu avea, în opinia mea, cea mai bună echipă de jurnaliști din acea perioadă: Anton Uncu, Mihai Creangă, Roxana Iordache, Gilda Lazăr, Sorin Roșca Stănescu (venit de la Libertatea), Tia Șerbănescu, editorialistul de exepție Octavian Paler, Eliade Bălan și alții. Ziarul era viu, avea analize percutante și niște investigații serioase, bazate pe probe.

Una din rubricile publicației devenise celebră: „Ce ați făcut în ultimii cinci ani?”. Aici apăreau biografiile celor care se înfipseseră la ciolanul puterii politice sau deveniseră persoane publice. Evident, partea întunecată a lor, care-i deranja teribil pe subiecți!

Așa se face că cineva i-a pus întrebarea asta lui Băcanu, oferindu-i răspunsul despre trecutul lui Sorin Roșca Stănescu, ziaristul care făcea cele mai frecvente dezvăluiri în ziar, aducând și acuze că X sau Y a fost colaborator al Securității. S-a spus că redactorului șef de la România liberă i s-au dat și documente care probau afirmațiile în legătură cu Roșca Stănescu.

S-a ajuns astfel la ședința din 1992, când echipa României libere a aflat că ziariștii Sorin Roșca Stănescu și Florin Gabriel Mărculescu au colaborat cu Securitatea. După momentele de uluire și indignare a urmat scandalul. Colegii le reproșau că i-au mințit, că au târât ziarul într-o imensă porcărie care le va știrbi credibilitatea, că din cauza lor Romania liberă a devenit un cotidian vulnerabil etc. Sorin a spus că lucrătura îi aparține lui Virgil Măgureanu, dar a recunoscut colaborarea. La fel și Florin Mărculescu. Ambii au părăsit imediat redacția ziarului.

Roșca a confirmat documentele deținute de Băcanu, recunoscând că a colaborat din 1973 cu Securitatea, sub numele conspirative „Deleanu” și „H15”, dar a afirmat că a dat informații doar Brigăzii Antiteroriste a Securității considerând că face un bine țării.

Poate că ar fi fost crezut dacă nu ar fi existat greșelile pe care le-a făcut ulterior în viața lui de ziarist, precum și imensa avere acumulată.

Mărturisea SRS într-o declarație dată presei: „M-am autopropus pentru a colabora cu Securitatea prin 1973. La sfârșitul facultății m-am împrietenit cu un tânăr care era unul din liderii organizației palestiniene din România. De la acesta am aflat că urma să pună la cale, într-o altă țară, un atentat terorist.

Mi s-a părut ceva grav și m-am dus la redactorul șef al revistei Viața Studențească. El m-a pus în contact cu un ofițer care răspundea de presa de la Casa Scânteii. M-am întâlnit cu acela și i-am relatat despre ce era vorba. M-a rugat dacă nu vreau să-i povestesc același lucru unui coleg de la Brigada Antiteroristă.

M-am întâlnit cu ofițerul de la Brigadă și așa mi s-a propus să colaborez și pe viitor. Am acceptat și am semnat un angajament, având două nume conspirative. Am avut succesiv numele de cod «H15» și «Deleanu». Am primit și bani, dar ca decont pentru deplasările făcute”, a povestit Sorin Roșca Stănescu colaborarea sa cu Securitatea.

Acest episod a zguduit atât lumea presei, cât și cititorii. Petre Mihai Băcanu simțea că se pregătește ceva și s-a repliat imediat. A reorganizat redacția și l-a numit pe tânărul Bogdan Ficeac redactor șef. Acesta nu lucrase în presa comunistă și putea să mențină credibilitatea ziarului la cote onorabile.

FOTO: ARHIVA PERSONALĂ A LUI ARISTOTEL BUNESCU​

Nadia Comăneci, între Aristotel și Socrate

La mulți ani !, i-am urat cu toții. După atâtea cărți și articole, cuvintele parcă nu mai au prea mare valoare. Iată pentru ce dăm întâietate imaginii.

Nadia Comăneci alături de soțul ei, Bart Conner, în vizită la ziarul Tineretul Liber, la jumătatea anilor '90, când ziarul a fost condus, pentru puțină vreme, de Ion Cristoiu. A fost perioada în care maestrul a făurit două ziare în același timp: Evenimentul zilei și Tineretul liber. O premieră în presa noastră. Ion Cristoiu făcuse un pariu cu patronul George Pădure, că-i ridică ziarul Tineretul liber la tiraj de 100.000 bucăți zilnic. L-a câștigat, apoi a plecat. Adică a revenit în redacția EVZ, 12 ore pe zi.

În fotografia care face parte din arhiva jurnalistului Aristotel Bunescu, Nadia și Bart sunt încadrați de doi gazetari cu nume grele: Socrate ( Nea Rety, în dreapta) și Aristotel (Bunescu, în stânga).