De când românii, care se declară creștini în proporție de peste 90%, au favorizat, din dezinteres, dezinformare sau prostie, un atac pe cât de insidios, pe atât de violent la adresa rădăcinilor creștine ale țării, neieșind să voteze la referendum, nu-mi pot scoate din minte aceste rânduri tăioase ale lui N. Steinhardt, din Jurnalul Fericirii:
Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat creștinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tâmpă și lașă. O bondieuserie (e expresia lui Tante Alice), ca și cum menirea creștinismului n-ar fi decât să lase lumea batjocorită de forțele răului, iar el să înlesnească fărădelegile dat fiind că e prin definiție osândit la cecitate și paraplegie (...)
Creștinismul neajutorat și neputincios este o concepție eretică deoarece nesocotește îndemnul Domnului (Matei 10, 16: „fiți dar înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii”) și trece peste textele Sfântului Pavel (Efes. 5, 17: „Drept aceea, nu fiți fără de minte”, II Tim. 4, 5: „tu fii treaz în toate...”, Tit. 1, 8: „să fie treaz la minte” și mai îndeosebi I Cor. 14, 20: „Fraților nu fiți copii la minte; ci la răutate fiți copii, iar la minte fiți oameni mari”).
Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi și cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți. (Numai despre păcatele noastre spune la Peteric „să le tâmpim”.) Cum de-ar fi putut proslăvi prostia Cel care ne dă sfatul de-a fi mereu treji ca să nu ne lăsăm cuprinși de satana?
Ne puteți urmări și pe Google News
Și-apoi, tot la I Cor. (14, 33) stă scris că „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii”. Iar rânduiala se opune mai presus de orice neîndemânării zăpăcite, slăbiciunii nehotărâte, neînțelegerii obtuze. Domnul iubește nevinovăția, nu imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice Leon Daudet, dar nu la bărboși. Bărboșii se cade să fie înțelepți. Să știm, și ei și noi, că mai mult rău iese adeseori de pe urma prostiei decât a răutății. Nu, slujitorilor diavolului, adică șmecherilor, prea le-ar veni la îndemână să fim proști. Dumnezeu, printre altele, ne poruncește să fim inteligenți. (Pentru cine este înzestrat cu darul înțelegerii, prostia – măcar de la un punct încolo – e păcat: păcat de slăbiciune și de lene, de nefolosire a talentului. „Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu... s-au ascuns.”)
Recomandările noastre
