București. Piața Constituției. Concertul André Rieu și ansamblul său – „Johann Strauss Orchestra”. Cel mai așteptat eveniment muzical al anului. Promisiune: o seară spectaculoasă în mirosul de tei. Rezultatul? Bucureștiul valsează!
Spectatori mulți, curiozitate imensă. Au fost două spectacole de urmărit. În primul rând, cel de pe scenă, în care muzicianul, supranumit „Regele valsului”, a gândit un show ingenios, cu efecte speciale, care fac publicul să râdă, să se destindă. Pentru că aceasta este prima impresie pe care o are un spectator al lui André Rieu – am venit să ascult muzică bună, întrun spațiu deschis, interpretată de muzicieni talentați.
Papioane și floricele
Muzicienii sunt îmbrăcați în ținute de seară, ce i-ar putea face să fie foarte scorțoși în atitudine. Dar nu! Ei cântă bucăți celebre din muzica clasică, cu zâmbetul pe buze. Glumesc cu spectatorii, fac giumbușlucuri, fac cu ochiul. Nu sunt scorțoși. Iau muzica în serios, dar râzând! De cealaltă parte este publicul. Nimeni nu a impus vreun dress code, așa că spectatorii sunt îmbrăcați după toane sau în ce se simt ei mai bine. Unii, în haine rigide, cu papionul înflorindu- le sub bărbie. Alături au doamne în rochii de seară, pe tocuri înalte. Cei mai mulți, însă, sunt în ținute lejere. E vară, e un concert în aer liber și ... la tarabele din interiorul spațiului amenajat pentru eveniment se vând floricele la cutie! Acum, doar n-o să vii cu papion la gât și să ronțăi popcorn!
Urmează momentul în care cele două tabere – cea de pe scenă și cea din fața scenei – devin un tot. Muzicienii râd, fluieră, cântă și glumesc cu spectatorii, care cântă și ei, pentru că, nu-i așa, „publicul din București este cel mai bun ascultător de muzică din lume”, după cum îl gâdilă Andre Rieu pe român, la orgoliu. Se împrietenesc foarte repede. Muzicieni și spectatori.
Toată lumea filmează, fotografiază, bea suc sau bere, ronțăie floricele sau nachos. Comentează. Unii mai dau câte un telefon. E un concert în aer liber... Pe scenă e o lume de poveste. Doamnele sunt îmbrăcate de parcă ar coborî din caleașca Cenușăresei. Domnii par să aștepte doar un semn ca să le invite pe prințese la dans. Toți zâmbesc, e veselie, e muzică bună, e un spectacol relaxant, miroase a tei, e vreme plăcută. Adică, e o seară perfectă. Pe fundalul scenei, împodobită cu ghirlande de flori, albe și roșii, în funcție de povestea care se cântă, pe ecranul imens, apar, pe rând, o imagine din Italia sau din Spania, una de la o coridă și alta din Grecia... Și un stadion la „Al doilea vals”, de Sostakovici. „Să știți un lucru: acea echipă de fotbal care cântă cel mai puternic acest vals, aceea va fi campionă. Am un sfat bun pentru Steaua București. În primul rând, luați-vă un antrenor olandez. În al doilea rând: cântați acest vals! Și atunci Steaua va fi campioană!”, spune Rieu. Și publicul se simte băgat, din nou, în seamă. Cântă și apaludă. Iar în orchestra lui Rieu sunt muzicieni de prin toată lumea, din Tanzania în Franța, și din Ungaria până-n Brazilia. E ca într-o frăție a muzicii.
Emoție culturală
Un moment emoționant pentru spectatorii a fost apariția pe scenă a naistului Gheorghe Zamfir și a orchestrei sale. Au curs lacrimi, care nu au gust de tristețe, ci sunt lacrimi sublime, pe care doar o emoție culturală puternică le poate naște. Revenim la Rieu. „Învinși” de frumusețea muzicii, unii spectatori dansează. Concluzia? Un spectacol făcut să placă oricui, iubitor de muzică clasică sau nu. Și seria reprezentațiilor de la București va continua. Vor mai fi concerte pe 11, 12, 13 și 14 iunie.
Recomandările noastre
