Editura Evenimentul si Capital

Agenții de influență ai Serviciilor în Presă, frații avortați ai ofițerilor de informații cu acoperire în Presă!

Autor: | | 5 Comentarii | 6969 Vizualizari

Săptămâna trecută, Evenimentul zilei a publicat o foarte interesantă analiză a generalului (r) SRI, Aurel Rogojan, cu privire la necesitatea obiectivă a întrepătrunderii activităților presei cu cele ale serviciilor de informații, sub titlul „Zece motive pentru care serviciile secrete nu pot renunța la agenții de presa”. Mai mult, autorul le dă și un mesaj „acoperiților din presă”: Stați liniștiți, acolo unde ați fost plantați, nu vă fie teamă, de nimeni și de nimic. Fără voi nu se poate!”.

În zece puncte, într-un mod care vădește o serioasă cunoaștere teoretică a subiectului „Presă-Servicii de informații”, generalul Rogojanu desfășoară o întreagă pledoarie pentru recunoașterea unei frății „de facto” între cele două entități profesionale, benefică statului, obiectivelor sale fundamentale, interesului general. Nu ar fi stricat ca generalul Rogojanu să explice diferența uriașă dintre „cadru acoperit” și „agent de influență”, pentru a evita orice confuzie, pentru că a lăsat necunoscătorilor impresia că se adresează categoriei numită în derâdere „deontologi”. Autorul nu lămurește însă, sau nici nu și-a propus asta, nici ce se întâmplă din momentul în care Serviciile o iau razna, când în fruntea lor ajung inși care, din motive care țin strict de patologia puterii, - informația este ingredientul principal al accederii la putere și al păstrării ei – substituie și confiscă pârghiile puterilor statului, cele ale Legislativului, ale Executivului și ale Judecătorescului, transformând statul democratic într-o parodie cu accente criminale, așa cum România trăiește de niște ani buni, cu sprijinul copios al agenților de influență ai Serviciilor în Presă, în principal ai Serviciul Român de Informații, dar și ai celorlalte servicii cu competențe delimitate în interiorul granițelor țării. Să vedem, mai întâi, pe scurt, cum s-a ajuns la acest dezastru! 

Imediat după instalarea la Cotroceni a președintelul Traian Băsescu, Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), condus de noul președinte, a adoptat în 28.02.2005 Hotărârea nr.17, care a integrat problema corupţiei şi combaterea ei în structura strategiei de securitate naţională. În baza acestei Hotărâri secrete, între Serviciul Român de Informații și Direcția Națională Anticorupție s-au încheiat celebrele de acum „Protocoale de colaborare”, care au fost certificatul de naștere al „Echipelor mixte”. Adică, al unor echipe formate din procuror, din polițist judiciarist și din ofițerul SRI, care aveau să se ocupe mulți ani de activitățile judiciare. Practic, într-un mod secret, a fost modificat Codul de Procedură Penală. Acesta prevedea și prevede că urmărirea penală se efectuează potrivit legii doar de procurori şi de polițiști judiciariști. În nicio fază a activității judiciare, în nici cel mai mărunt segment, nu apare menționată în CPP prezența ofițerului SRI.

Cu toate acestea, până când Curtea Constituţională a scos SRI din „Câmpul tactic” - prin Decizia nr. 51din 16 februarie 2016, cu principal argument că SRI nu are atribuţii de cercetare penală – mii de dosare penale s-au întemeiat pe această gravă ilegalitate, introducerea ofițerului SRI în activitatea judiciară. În baza acestor dosare – atenție, nu discutăm aici despre falsificarea celor mai multe dintre ele – mii de oameni au fost condamnați, tot atâtea vieți au fost distruse, cine știe câte destine ale unor familii au fost deturnate, câte vieți au fost ruinate. Despre nulitatea acestor dosare, care ar fi trebuit să fie respinse de instanțele de judecată încă de la primul termen, exact în baza constatării „nulității absolute”, vom vorbi însă altă dată, mult mai pe larg.

Nimic din cele descrise foarte pe scurt mai sus nu ar fi fost posibil, dacă „deontologii”, un cor de presă organizat pe aceeași voce și dirijat invariabil din aceleași puncte nodale, Serviciile de informații, nu ar fi însoțit cu laude deșănțate toată această activitate ilegală, contrară însăși Constituției. Presărați prin toate redacțiile, în televiziuni, presă tipărită si online, componenții Corului Serviciilor au prezentat ani la rândul bajocorirea Constituției drept „luptă împotriva corupției”, iar pe cei care siluiau Legile după care se înfăptuiește Justiția a fi drept „heruvimii instaurării Dreptății”. Orice altă voce care arăta altceva decât grăiau „deontologii” la unison era catalogată, prin ordin de zi pe unitate, a fi „vocea Corupției”, orice opinie, oricât de întemeiată și argumentată pe Lege, era damnată ca venind din partea „inamicilor Statului de Drept”. Erau și sunt aceștia, numiții „deontologi”, ofițeri sub acoperire ai Serviciilor de informații? Nu, nu sunt! Sunt doar agenți de influență ai acestor Servicii! Să vedem de ce!

Potrivit prevederilor legale, personalul operativ al Serviciilor de informații îşi desfăşoară activitatea deschis sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a siguranţei naţionale. Un ofițer de informații - discutăm doar despre activitatea la intern a Serviciilor, pentru că la extern cerințele și regulile sunt altele - este „acoperit” în cazul în care își desfășoară activitatea sub o altă identitate profesională, decât aceea de ofițer de informații. Acoperirea poate fi de jurnalist, de om de afaceri, de politician, de ofițer al altor structuri militate, de avocat, de magistrat etc. Ofițerul sub acoperire este cunoscut cu identitatea sa reală doar de „Nașul” său, adica de ofițerul care l-a studiat, verificat, recrutat, pregatătit și apoi l-a coordonat în activitate. Nici măcar șeful structurii de Acoperiți din respectivul Serviciu nu-i cunoaște identitatea, ci doar zona în care este plasat „conspiratul”, precum și aria acestuia de acoperire.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate