Falsificatorul istoriei românilor, în beneficiul regimului comunist și al URSS, Mihai Roller, era găsit mort în locuința sa pe 21 iunie 1958.

Cum căzuse în dizgrația lui Gheorghe Gheorghiu Dej, s-a zvonit imediat că Mihai Roller s-a sinucis, sau că a fost asasinat.

Istoricul Ştefan Bosomitu vorbește, în lucrările sale, de un referat medical întocmit de către doctorii care l-au consultat şi care au încercat să-l resusciteze în ultimele clipe de viaţă. În urma autopsiei, s-a constatat că Mihai Roller suferise „edem mningo-encefalic intens cu mici puncte hemoragice în encefal (umflarea substanţei cerebrale şi a meningelor cu mici hemoragii în substanţa albă a creierului), edem pulmonar (plămânii inundaţi cu serozitate), scleroză pulmonară, uşoară scleroză coronariană“.

Însă acestea nu elimină supozițiile despre o crimă, prin otrăvire.

Într-un referat pe care l-am găsit în Arhiva PCR, înregistrat la Direcția Treburilor CC al PCR cu nr. 585 din 15.08.1958, Institutul de Medicină Legală informa despre “rezultatele examenelor făcute organelor tov. Roller Mihai:

“În organe nu s-a constatat prezența nici unei otrăvi volatile, minerale sau organice cunoscute. Examenul necroptic al organelor arată: iperamie în organe (sânge excesiv în creier, ficat, pancreas, splină) și inflamație caterală a intestinului gros.

Inflamația intestinului gros, care a determinat pierderi masive de lichid din organism, la un bolnav cu un vechi diabet insipid (boală prin care e necesară consumarea unor mari cantități de lichid) și cu un grad anumit de insuficiență cardio-pulmonară, explică decesul. Reamintim că examenele bacteriologice din produsele recoltate la necropsia tov. Roller la 21 iunie a.c. au fost toate negative”.

Cum e greu de crezut că cei de la IML își permiteau să mintă, în acei ani de teroare, conducerea de partid și de stat, cel mai plauzibil devine faptul că pe Roller l-a omorât diabetul, accentuat de stresul prin care trecea după căderea în dizgrație. Într-o autobiografie din 1949 el scria: „Partidul m-a crescut, m-a ridicat şi m-a învăţat mereu. [...] Iubesc partidul cu care simt că m-am pătruns în toată firea şi existenţa mea“.

Până la moartea lui Stalin, în 1953, Roller era despotul falsificării istoriografiei naţionale. „Era proprietarul istoriei“, spune Belu Zilber în volumul său de memorii. Cercetările şi lucrările tuturor istoricilor erau trecute mai întâi prin filtrul ideologiei oficiale şi apoi publicate. Manualul unic de Istorie a RPR, editat în tiraj de masă în patru ediţii (1947, 1948, 1952 şi 1956), este probabil culmea ticăloșiei sale.

Mihail Roller s-a născut la data de 6 mai 1908 în comuna Buhuşi, judeţul Neamţ, într-o familie de evrei. Încă din tinereţe s-a apropiat şi a aderat la mişcarea comunistă. Aflat la studii, la Berlin şi mai apoi la Paris, Roller a devinit membru al Partidului Comunist German (din 1926) şi al Partidului Comunist Francez (din 1928). Reîntors în România, în 1931, Roller a devenit şi membru al PCdR, îndeplinind diferite sarcini pe linie de partid: instructor al Comitetului Central al partidului, secretar al regionalelor Oltenia şi Dunărea de Jos. Tot din 1931 el a fost însărcinat cu funcţia de redactor al publicaţiei ilegale „Scânteia”, organ de presă şi tribună a propagandismului Comitetului Central. Până la declanşarea războiului, „inginerul Roller” sau „Rolea”, aşa cum apare în dosarele Siguranţei, avea să fie arestat în trei rânduri (în 1933, 1934 şi în 1938), însă niciodată nu avea să fie condamnat, din lipsă de dovezi.