Evenimentul Zilei > Social > Zoe Dumitrescu-Bușulenga sau maica Benedicta, comemorată la 10 ani de la dispariție
Zoe Dumitrescu-Bușulenga sau maica Benedicta, comemorată la 10 ani de la dispariție

Zoe Dumitrescu-Bușulenga sau maica Benedicta, comemorată la 10 ani de la dispariție

Muzeul Național al Literaturii Române, în colaborare cu Fundația Națională pentru Știință și Artă și cu Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, organizează un eveniment de comemorare a istoricului literar Zoe Dumitrescu-Bușulenga, la 10 ani de la trecerea în neființă.

Având în vedere că priorităţile tuturor instituţiilor de cultură sunt influenţate de apropierea sărbătorilor pascale, Muzeul Naţional al Literaturii Române şi partenerii săi au dorit să omagieze în avans un intelectual important al ultimei jumătăţi de secol – Zoe Dumitrescu-Buşulenga (1920-2006) –, cunoscută, după intrarea în viaţa monahală la Mănăstirea Văratec, drept maica Benedicta, se spune în comunicatul Muzeului Național al Literaturii Române. Comemorarea are loc joi, 7 aprilie 2016, la ora 12.30, la sediul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” (Casa Academiei, Calea 13 Septembrie nr. 13). La această întâlnire vor participa: acad. Eugen Simion, Protosinghel Dosoftei Dijmărescu (Mănăstirea Putna),Teodora Stanciu, prof. univ. dr. Silviu Angelescu (istoric literar), CS I Nicolae Mecu (istoric literar, editor). Moderator va fi prof. univ. dr. Lucian Chişu (istoric literar).

Un intelectual pur-sânge

Zoe Dumitrescu-Bușulenga, istoric literar, comparatist, s-a născut la 20 august 1920, în  Bucureşti, și a murit la 5  mai 2006, la Mănăstirea Văratec, din Neamț. A urmat clasele primare la Şcoala din Pitar Moş („Sfânta Maria”) din Bucureşti (1927-1931). A absolvit liceul la Şcoala Centrală de Fete din Capitală (1931-1939). A obţinut licenţa Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti (1939-1943) şi pe cea a Facultăţii de Litere (1944-1948). A fost bursieră a Institutului de Limbi Străine „Maxim Gorki” (Bucureşti) între 1947-1948. A obţinut doctoratul cu teza „Renaşterea – umanismul – dialogul artelor” (1970), publicată în 1971 cu acelaşi titlu.

A urmat treptele universitare de la asistent (1949-1951), lector (1951-1963), conferenţiar (1963-1971) şi profesor (1971-1981) la Facultatea de Filologie (Universitatea din Bucureşti). A condus Catedra de Literatura universală şi comparată şi Teoria literaturii a acestei instituţii (1975-1981). A fost directorul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” (Academia Română) între 1973 şi 1991. A fost aleasă membru corespondent al Academiei Române în 1974 şi membru titular în 1990. A fost votată vicepreşedinte al Academiei Române (1990-1994), conducând, în aceeaşi perioadă, şi Secţia de Filologie şi Literatură a aceluiaşi for intelectual. A făcut parte din Comitetul executiv al Asociaţiei Internaţionale de Literatură Comparată (1973-1979). A fost membră a Academiei de Ştiinţe şi Studii Europene (Franţa) şi a Academiei Europaea (Marea Britanie). A fost directorul Accademiei di Romania din Roma (1991-1997). S-a numărat printre membrii Comitetului Central al Partidului Comunist Român (1969-1974). A fost deputat în Marea Adunare Naţională în două legislaturi: 1975-1980 şi 1980-1985. Volumele „Eminescu şi romantismul german” (1986) şi „Eminescu: viaţa, opera, cultura” (1989) au fost distinse cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România. A fost laureată a Premiului „Herder” (1988).

Publicat in categoriile: Social
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: