În ultima zi din luna mai, România marchează Ziua Națională a Transplantului, un eveniment care strânge laolaltă pacienți care au primit o nouă șansă la viață, medici care au făcut posibil acest miracol, personalități ale lumii academice.

„Ziua Națională a Transplantului în România reprezintă conștientizarea faptului că transplantul salvează viețile unor oameni care altfel nu ar avea șansa să trăiască. Este un omagiu adus miracolului vieții. În fiecare an, persoanele care au beneficiat de un transplant sărbătoresc, împreună cu familiile lor, cu specialiștii din domeniul transplantului, personalități ale vieții civile, noua viață dobândită odată cu transplantul.

Dar, mai ales, va fi un prilej să mulțumim familiilor donatorilor, care înțeleg că o parte din persoana dragă trăiește prin altă persoană. Un gest  profund altruist, un gest de supremă generozitate. Evenimentul marchează și o continuare a campaniei desfășurate la nivel național, al cărei scop este conștiențizarea importanței transplantului și creșterea numărului de donatori de organe, țesuturi și celule”, spune chirurgul Radu Zamfir, directorul Agenției Naționale de Transplant.

 

Ajunsă la a 15-a ediție, Ziua Naţională a Transplantului va fi organizată anul acesta sub egida Ministerului Sănătăţii şi Agenţiei Naţionale de Transplant, condusă de Dr. Radu Zamfir. Evenimentul va avea loc pe 31 mai 2019, la Biblioteca Academiei Române - Amfiteatrul I.H. Rădulescu, Str. Calea Victoriei nr. 125, sector 1, Bucureşti, începând cu ora 10.00.

 

Evenimentul va începe cu o conferinţă de presă, în care vor fi prezentate principalele realizări si provocări ale activităţii de transplant din România. Care este situaţia actuală a listelor de aşteptare, care sunt cele mai noi reuşite ale medicilor români şi ce provocări există la ora actuală în domeniul complex al transplantului de organe, unde sunt necesare investiţii şi ce planuri de viitor are Agenţia Naţională de Transplant, sunt câteva din subiectele ce vor fi dezbătute.

 

 În cursul anului 2018, în România au fost înregistraţi  doar 65 de donatori de organe decedaţi, 83% dintre aceştia fiind donatori multiorgane. Trei donatori aveau sub 15 ani. ANT raportează în cursul anului precedent efectuarea a 183 de transplanturi de rinichi, 79 transplanturi de ficat, 7 de inima şi 4 de plămâni. În ultimele trei luni din acest an, numărul donatorilor a început să crească, iar șeful ANT, Dr. Radu Zamfir, speră ca activitate de transplant în România să revină la situația din anii 2013-2014.

La eveniment vor participa, printre alții, Prof. Dr. Irinel Popescu- Prof. Dr Şerban Brădişteanu, Dr Radu Zamfir, Dr Narcis Copcă, Prof. Dr Ioana Grinţescu, Prof. Dr Cristian Lupaşcu, Prof. Dr Horaţiu Suciu, Prof. Dr Ileana Constantinescu, Prof. Dr Adrian Covic, Prof. Dr Dan Mircea Enescu, Dr Carmen Pantiş.

Istoria transplantului în România

 

Primele încercări de transplant de organe în România datează încă de la începutul secolului XX şi se datorează doctorului Florescu, care, lucrând în cadrul laboratorului de chirurgie experimentală al Facultăţii de Medicină din Bucureşti a efectuat mai multe transplante experimentale de rinichi. Operaţiile nu au fost încununate de succes, iar dr. Florescu a considerat că aceasta se datorează unui unghi de implantare deficitar al vaselor sanguine (rinichii deveneau până la urmă necrotici), motiv pentru care a încercat diferite locuri din organism pentru transplant în speranţa că va găsi unghiul potrivit. Acest lucru nu s-a întâmplat, desigur, şi experimentele au fost abandonate.

Primul transplant de cornee

În anul 1958, profesorul doctor Agrippa Ionescu realizează primul transplant de piele într-un cadru spitalicesc organizat, iar in anul 1962 este efectuat primul transplant de cornee. În a doua jumătate a secolului trecut, Sergiu Duca la Cluj-Napoca, Vladimir Fluture la Timişoara şi Dumitru Popescu-Fălticeni, împreună cu Emil Papahagi la Spitalul de Urgenţă Floreasca Bucureşti, efectuează transplant experimental de ficat.

 

Primul transplant al unui organ solid

Primul transplant reuşit al unui organ solid din România la om a fost cel efectuat de Profesorul Eugeniu Proca, în februarie 1980, la Spitalul Fundeni, cu ficat de la donator în viaţă (mama receptorului). Acest transplant a fost urmat la scurt timp de un transplant renal de la donator decedat, efectuat la Timişoara de o echipă condusă de Prof.dr. Petru Drăgan. Până în decembrie 1989 se efectuează doar transplanturi de rinichi şi acestea într-un număr relativ redus.

În anul 1992 se pun bazele primului program modern de transplant renal din România, de către Prof. Dr. Mihai Lucan, la Clinica de Urologie a Spitalului Judeţean Cluj-Napoca (devenită ulterior Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca).

 

Organizarea unei rețele naționale de transplant

Începând din 1995 se intensifică eforturile de organizare a unei reţele naţionale de transplant, desfăşurate în mai multe etape:     • stabilirea protocolului de diagnostic și declararea morţii cerebrale (Prof. Dr. Dan Tulbure)     • stabilirea condiţiilor de prelevare a organelor de la donatorul decedat din punct de vedere medico-legal (Profesor Doctor Vladimir Belis)     • campanie în mass-media de explicare a morţii cerebrale şi de promovare a donării de organe     • efectuarea primelor prelevări multiorgane (1997); în februarie a fost prelevat un rinichi de la o donatoare aflată în moarte cerebrală în Clinica de Chirurgie Generală a Spitalului Fundeni (echipa chirurgicală Irinel Popescu, Ioanel Sinescu, Vladislav Braşoveanu, Radu Soare, anestezist Dan Tulbure), iar în iunie o prelevare de ficat şi rinichi la Spitalul de Urgenţă Floreasca (echipa chirurgicală a fost coordonată de Prof. Dr. Irinel Popescu, iar echipa anestezică de Dr. Ioana Grintescu).

 

Momente care au intrat în istoria medicinei                     Un rol important a revenit ulterior Spitalului Judeţean Târgu-Mureş, unde Prof. Dr. Radu Deac şi Dr. Pia Moldovan au reuşit să menţină în condiţii fiziologice mai mulţi donatori în moarte cerebrală, iar familiile acestora au fost de acord cu donarea.

    • Profesor Doctor Dan Mircea Enescu iniţiază în anul 1998 activitatea de crioprezervare a ţesuturilor umane în vederea transplantului. Activitatea experimentală şi de cercetare s-a concretizat cu un brevet de invenţie OSIM nr. 1169422002 - "Metodă şi bancă pentru conservarea tegumentului uman în vederea transplantului", cu replicarea acestei activităţi în domeniul crio-prezervării osului, cartilajului, corneei, valvelor cardiace, precum şi cu organizarea unei bănci de ţesuturi în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii " Grigore Alexandrescu" din Bucureşti.

    • Începe formarea coordonatorilor de transplant, primul dintre aceştia fiind Dr. Victor Zota, actualul coordonator naţional de transplant. Se stabilesc regulile repartiţiei organelor la nivel naţional şi al schimburilor de organe cu alte ţări europene cu care se semnează acorduri de cooperare.

    • În 1997 ia fiinţă asociaţia profesională “ROMTRANSPLANT” care va juca un rol important, atât pe plan ştiinţific, cât şi pe plan organizatoric, în dezvoltarea transplantului din România. Cele 5 congrese naţionale, cu participare internaţională, ale acestei asociaţii (1998- Cluj-Napoca - preşedinte Profesor Doctor Mihai Lucan, 2000- Bucureşti - preşedinte Prof. Dr. Irinel Popescu, 2002-Targu-Mureş - preşedinte Prof. Dr. Radu Deac, 2004- Constanţa - Eforie Nord - preşedinte Prof. Dr. Vasile Sârbu si 2006 Cluj-Napoca - preşedinte Prof. Dr. Mihai Lucan) au reprezentat momente de referinţă din toate punctele de vedere.

Este de menţionat congresul din anul 2000 ( Bucureşti - Hotel Intercontinental) când, la deschiderea lucrărilor congresului, Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a prezentat un discurs extrem de important, în care, pe de o parte, şi-a exprimat acordul BOR pentru prelevarea de organe de la decedaţi în moarte cerebrală, iar pe de altă parte a susţinut donarea de organe, ca gest definitoriu pentru creştini.

 

Primul transplant cardiac

În 1997 este efectuat primul transplant hepatic de câtre Prof. Dr. Irinel Popescu la Spitalul Fundeni, care nu a fost urmat, însa, de supravieţuirea bolnavului. Din acelaşi an, conducerea programului de transplant renal de la Spitalul Fundeni este preluată de Prof. Dr. Ioanel Sinescu, după pensionarea Profesorului Eugeniu Proca. În anul 1999 este efectuat primul transplant cardiac de către Dr. Şerban Brădişteanu la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, urmat la foarte scurt timp de cel de-al doilea, efectuat la Centrul de Chirurgie Cardiacă din cadrul Spitalului Judeţean Targu-Mureş de către Prof. Dr. Radu Deac.

Începând cu anul 1999, România are un reprezentant în Comisia de Transplant a Consiliului Europei (Prof. Dr. Irinel Popescu), ceea ce permite adoptarea imediată a prevederilor europene privind transplantul şi va conduce, în final, la adoptarea unei noi legi a transplantului, adaptată cerinţelor europene, în anul 2006.

 

Profesorul Irinel Popescu a pus România pe harta de trasnplant hepatic a lumii

În aprilie 2000 este efectuat primul transplant hepatic cu supravieţuirea bolnavului de către Prof. Dr. Irinel Popescu la Spitalul Fundeni, iar in octombrie 2000, primul transplant de ficat de la donator în viaţă, de către aceeaşi echipă (transplant de la mamă la fiică).

În anul 2001, Prof. Dr. Margit Şerban efectuează în centrul universitar Timişoara primul transplant medular, urmată, la scurt timp, de echipa Spitalului Fundeni (Prof. Dr. Dan Colita, Prof. Dr. Constantin Arion).

 

Prima lege a transplantului

În 2003 echipa de la Spitalul Judeţean Constanţa (Prof. Dr. Vasile Sârbu, Dr. Simona Dima) efectuează primul autotransplant de insule pancreatice, in 2004 la Institutul de Urologie şi Transplant Cluj-Napoca Prof. Dr. Mihai Lucan efectuează primul transplant combinat de rinichi şi pancreas, iar in 2005 la Institutul Clinic Fundeni (Prof. Dr. Irinel Popescu, Dr, Simona Dima) efectuează primul allotransplant de insule pancreatice la un bolnav cu ciroza şi diabet, căruia i s-a efectuat un transplant combinat de ficat şi insule pancreatice.

Transplantul de celule stem a fost efectuat pentru prima dată în anul 2004 pentru o afecţiune a miocardului (Prof. Dr. Ştefan Drăgulescu, Prof. Dr. Virgil Păunescu - la Institutul de Cardiologie din Timişoara), şi în anul 2005 pentru o afecţiune a ficatului (Prof. Dr. Irinel Popescu, Dr. Simona Dima - la Institutul Clinic Fundeni). În tot acest timp, atât legislaţia, cât şi cadrul organizatoric au cunoscut îmbunătăţiri permanente.

În anul 1998 a fost introdusă prima lege modernă a transplantului din România - Legea nr. 2/1998 „privind prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi organe umane”, în care erau specificate toate condiţiile de prelevare şi transplantare a organelor şi ţesuturilor. Aceasta a fost înlocuită în prezent de Titlul VI “ Efectuarea prelevării şi transplantului de organe, ţesuturi şi celule de origine umane în scop terapeutic” din Legea 95/2006 “privind reforma in domeniul sănătăţii” in care apare un capitol detaliat asupra transplantului de celule şi ţesuturi, iar reglementările privind transplantul de organe sunt aduse la zi. Alinierea la legislaţia europeană este şi rezultatul prezenţei unui reprezentant al României (Prof. Dr. Irinel Popescu) în Comisia de transplant de organe şi ţesuturi a Consiliului Europei.

În anul 2004 este promulgată Legea nr. 588, de înfiinţare a Agenţiei Naţionale de Transplant, iar Dr. Victor Zota este numit Director Executiv al Agenţiei, care este instalată în actualul sediu şi încadrată cu o schemă de personal. Prof. Dr. Irinel Popescu devine preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Agenţiei.

Începând cu anul 2005, în România se sărbătoreşte, urmând modelul European, Ziua Naţională a Transplantului.