Cu 33 de ani în urmă omenirea a fost martora dezastrului produs la Centrala atomică din Cernobîl.

Două explozii au spulberat practic reactorul 4 al centralei, după care a urmat un incendiu puternic, stins abia după zece zile.

În tot acest timp cantități uriașe de substanțe radioactive au fost răspândite în atmosferă.

Norul radioactiv survenit după explozia din 26 aprilie 1986 a afectat peste opt milioane de oameni din fosta URSS. 

România a fost, la rândul ei, expusă norului radioactiv. Așa cum arată arhivele, în primele zile după nenorocire nivelul radiațiilor pe teritoriul țării noastre a fost de 10.000 de ori peste limita normală.

Dând dovadă de secretomanie dusă la extrem, fosta URSS a cerut asistență internațională abia în 1990, arată un document al ONU, citat de Agerpres. 

Cu toate acestea, încă din 1986 o serie de organizații aflate sub umbrela ONU au pus la punct 230 de proiete de cercetare și de asistență umanitară, vizând atât protecția mediului, cât și siguranța alimentară pentru zonele direct afectate de dezastru.

Așa cum se știe, Centrala atomică de la Cernobîl se află pe teritoriul Ucrainei, la 16 kilometri de frontiera cu Belarus și la 18 kilometri de orașul industrial Pripiat. Un oraș care a fost complet evacuat după explozie. 

Centrala de la Cernobîl avea patru reactoare în funcțiune și încă două în stadiu de execuție. Aceasta asigura 10% din necesarul de energie din această parte a fostului imperiu sovietic.

Construcția acestui obiectiv a început în 1970, iar în 1977 primul reactor a fost pus în funcțiune.

În ciuda tragicului eveniment, Centrala de la Cernobîl a continuat să funcționeze până în anul 2000, cu celelalte trei reactoare.

Dar situația din acest loc e departe de-a se fi terminat. Încă mai sunt probleme pe care viitorimea trebuie să le rezolve. 

Sovieticii au construit în mare grabă un sarcofag din beton peste reactorul care a explodat. Ca un fel de capac peste locul incendiului.

Numai că uriașul bol dă tot mai evidene semne de cedare. Zidurile îi sunt crăpate. Experții avertizează că e posibil ca întreaga construcție să se prăbușească.

Asta ar însemna ca 200 de tone de magmăradioactivă, rămasă de pe urma exploziei din 1986, să fie din nou expusă atmosferei. 

Comunitatea internațională s-a mobilizat și în felul acesta a fost construită o nouă structură, mai amplă, de 110 metri înălțime, inaugurată în 2016. un nou capac deci a fost pus peste cel vechi. 

La mai bine de trei decenii de la imaginile apocaliptice din 1986 încă există consecințe grave, suportate și de oameni, și de mediul înconjurător, mai ales în vecinătatea fostei centrale atomice.

Ca atare, Adunarea Generală a ONU a decis în 2016 ca 26 aprilie să fie Ziua internațională de reamintire a dezastrului de la Cernobîl.

ONU ceamă toate statele să respecte această zi. "Toate statele membre, agenţiile relevante ale sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi alte organizaţii internaţionale, precum şi societatea civilă, să respecte această zi", se arată în mesajul lansat către comunitatea internațională.