Într-o singură zi, fostul premier al României a semnat concesionarea a 17 zăcăminte, în favoarea unor firme asupra cărora planează semne de întrebare.

Nu numai zăcămintele de ţiţei şi gaze din Marea Neagră au fost concesionate prin hotărâri de guvern ale căror anexe sunt clasificate. Cabinetul Tăriceanu a procedat în aceeaşi manieră şi în cazul altor 17 de perimetre de extracţie de gaze de pe teritoriul României. Hotărârile de guvern au fost emise pe bandă rulantă în aceeaşi zi, 5 septembrie 2007, şi au avut la bază note de fundamentare întocmite de Dorian Marian, şeful de la cancelaria premierului, şi de Bogdan Găbudeanu, preşedintele demis miercuri de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM). În unele dintre cazuri, companiile câştigătoare au concurat cu ele însele.

Concesiunile acordate într-o singură zi unor firme asupra cărora planează suspiciuni sunt estimate că ar acoperi o mică parte din producţia internă de gaz a României.

• Potrivit ANRM, grosul de 97% este asigurat de Romgaz şi de Petrom, ale căror cote de piaţă sunt aproape egale.
• Pe teritoriul României se află în exploatare 447 de pe rimetre, iar producţia de gaze naturale înregistrată în anul 2008 a fost de aproximativ 12 miliarde de metri cubi. În notele de fundamentare ale HG-urilor de concesiune se invocă motive economice din cauza cărora Petrom şi Romgaz au renunţat la respectivele exploatări.

Gazele lui Patriciu

Compania Rompetrol, condusă de directorul general Dinu Patriciu, nu a fost uitată de cabinetul Tăriceanu. Cu toate că a concesionat un singur perimetru, evident tot prin HG (nr. 1051/2007) cu anexă clasificată, zăcământul este unul dintre cele mai bogate.

• Concret, perimetrul Goleşti-Argeş, concesionat de Rompetrol, este evaluat la 56 de milioane de metri cubi de gaze naturale, în comparaţie cu cele adjudecate de alte firme, care nu au obţinut nici 10% din capacitatea acestuia.

Dincolo de relaţia de notorietate dintre Dinu Patriciu şi Călin Popescu- Tăriceanu, mai există o coincidenţă: şeful cancelariei, Dorin Marian, a fost angajat Rompetrol. El a întocmit, împreună cu Bogdan Găbudeanu, fostul preşedinte de la ANRM, nota de fundamentare în baza căreia a fost adoptată hotă- rârea de guvern favorabilă Grupului Rompetrol. De menţionat că pentru depozitul Goleşti a depus ofertă şi Amromco Energy, dar câştig de cauză a avut Rompetrol.

Directorul de vânzări al Grupului Rompetrol, Nicolae Ionescu, susţine că „este treaba guvernului cum îşi clasifică sau nu diverse acte sau anexe. Nu suntem noi în măsură să comentăm astfel de chestiuni!“. Cât despre calitatea lui Dorin Marian (şef la cancelaria premierului Tăriceanu) de fost angajat al grupului Rompetrol, Ionescu se întreabă retoric: „E o crimă ca un fost angajat Rompetrol să ajungă în altă funcţie?! Ce, eu dacă ajung mâine ministru e o crimă?!“.

Controversatul Iavorski ia potul

Într-o situaţie similară se află şi firma Expert Petroleum - filiala Mediaş, care a obţinut dreptul de exploatare a zăcămintelor de la Beclean şi Frumoasa printr-o altă HG (nr. 1052/2007), emisă tot pe 5 septembrie 2007.

De asemenea, anexele sunt clasificate. În cazul perimetrului Beclean, societatea Expert Petroleum- Mediaşa concurat de una singură, numai pentru zăcămintele de la Frumoasa existând contraofertanţi. Cu toate că a participat şi la alte apeluri publice de ofertă lansate de ANRM, firma nu a mai avut câştig de cauză, lovindu-se de alte companii interesate.

Filiala din Mediaşa Expert Petroleum este deţinută integral de un offshore cu acelaşi nume, înregistrat în capitala Iordaniei, Amman. Administrator este avocatul francez Michel Marie Louboutin. Potrivit surselor EVZ, în spatele offshore-ului iordanian se află Constantin Iavorski, ex-ministru al industriilor din Republica Moldova, ex-ofiţer KGB şi implicat în tranzacţii frauduloase de păcură şi de cărbune pentru centralele româneşti. Firma-mamă Expert Petroleum din Bucureşti este deţinută oficial de familia Iavorski şi a intrat în lichidare în urma unor litigii comerciale. A rămas activă doar filiala ei din Mediaş. Stabilit în străinătate, Iavorski nu a putut fi contactat de EVZ la biroul firmei sale din Elveţia.

RĂSPUNS ANRM

Găbudeanu: „S-a respectat legea“ Potrivit unui răspuns al ANRM remis EVZ, semnat şi parafat de însuşi preşedintele Bogdan Găbudeanu, demis acum două zile, „întreaga procedură de organizare a apelului public de ofertă a fost în concordanţă cu prevederile Legii petrolului nr. 238/2004 şi a Normelor metodologice de aplicare a Legii petrolului, aprobate prin Hotărâre de Guvern (2075/2004)“.

• Totodată, patru ministere (Economie, Justiţie, Finanţe şi Mediu) au dat avizele necesare, prealabile emiterii pe bandă rulantă a HG-urilor de concesiune. ANRM este o agenţie guvernamentală a cărei conducere, plătită din bani publici, este formată dintr-un preşedinte, trei directori generali, şapte directori generali-adjuncţi şi un director tehnic.

ÎNCREDINŢARE DIRECTĂ

Offshore din SUA şi „rechinul“ Vişenescu

Printre firmele care au obţinut fără concurenţă dreptul de dezvoltare- exploatare petrolieră a unor perimetre se numără Amromco Energy Ploieşti. SRL-ul prahovean a ajuns, astfel, să ocupe locul trei în topul companiilor care se ocupă de extracţii de gaze în România, după Petrom şi Romgaz. Amromco Energy a primit dreptul de exploatare prin HG (1055/5 septembrie 2007), care conţine două articole. Cele opt anexe ale actului normativ nu se publică însă, „fiind clasificate potrivit legii“. Amromco a concurat singură pentru zăcămintele de la Amara, Brădeşti, Buda, Dobreşti, Nasal şi Şeitin. Pe lângă acestea, firma a concesionat şi perimetrul Sânmartin, singurul pentru care a licitat în competiţie cu o altă companie.

Firma din Ploieşti este deţinută în proporţie de 100% de un offshore cu acelaşi nume, înregistrat în paradisul fiscal din statul american Delaware. Administratorii firmei ploieştene sunt trei americani, Ronald S. Carpenter şi Jerry Lynn Mungle, originari din Louisiana, respectiv Texas, şi David W. Rutledge, născut în Missouri. Compania este specializată pe extracţia de gaze naturale şi acţionează în special în România. De altfel, 80% dintre angajaţii americanilor sunt cetăţeni români. Patentul brevetat de Amromco e simplu: îşi utilizează tehnologia modernă în câmpurile de extracţie deja exploatate. Recuperează, astfel, ce rămâne după Romgaz sau Petrom.

• De pildă, în cazul unui zăcământ de ţiţei, restul de aproximativ 10% nu mai poate fi exploatat de tehnologia Petrom, fără costuri suplimentare. În total, Amromco operează în 18 concesiuni, ocupând locul trei în topul producătorilor interni de gaz.

Directorul economic al Amromco Energy Ploieşti, Camelia Enache, a declarat pentru EVZ: „S-a întâmplat, da, ca la diverse runde de concesionare să fie prezentă şi o singură companie, dar este foarte legal. Vine cine este interesat, apelul este public. Anexele conţin date clasificate, evident că nu pot fi făcute publice“.

„Afacere pentru cunoscători“

Printre beneficiarii „pachetului“ de HG emise pe 5 septembrie 2007 se mai numără Transeuro Import-Export SRL Constanţa. Firma a concesionat în aceleaşi condiţii „clasificate“ zăcământul de la Arşiţa-Bacău, de asemenea creditat cu o însemnată cantitate de gaze naturale (133 de milioane de metri cubi) şi de ţiţei (423.000 de tone). Perimetrul a fost „peţit“ şi de Amromco, dar fără succes. Transeuro aparţine „rechinilor“ imobiliari Lucian Orban şi Sorin Virgiliu Vişenescu, ale căror firme au fost acuzate şi de contrabandă cu ţigări din duty-free-urile constănţene.

Vişenescu pare detaşat de scandalul iscat de concesiunile de zăcăminte energetice din România, căci, „în primul rând, sunt în vacanţă, la schi!“.

În al doilea rând, Vişenescu susţine: „Nu ştiu detalii. Dosarul a fost alcătuit de o firmă specializată. Nu-mi mai aduc aminte ce firmă“. Cât despre zăcământul din Arşiţa-Bacău, afaceristul se dă păcălit: „E unul dintre cele mai mari depozite de nimic! Petrom l-a abandonat fiindcă nu mai era nimic acolo, alea-s basme cu miliardele de metri cubi de gaze naturale, dom’le! Ne-am prins după, nu înainte, că altfel nu ne mai băgam. Oricum, vă spun eu, asta e o afacere doar pentru cunoscători, pentru cei din meseria asta. În rest, numai poveşti. Ne gândim să-l concesionăm, la rândul nostru!“.

CĂSUŢE POŞTALE

Misterul din inima Texasului

Despre offshore-ul El-Rom International LLC din Dallas (SUA) se ştiu deocamdată două lucruri: are o sucursală în Bucureşti, administrată de americanul Walter Scott Epley, şi a primit de la guvernul Tăriceanu zăcămintele de la Goştilele, în aglomerata zi de 5 septembrie 2007. Aceeaşi concesiune a fost vizată şi de compania TransAtlantic Worldwide Ltd. Aceasta din urmă avea să fie, totuşi, ulterior, „recompensată“, prin HG (1141/2007), cu zăcămintele de la Vânători, Izvoru şi Mărşa - pentru ultimul dintre ele „concurând“ singură. Per ansamblu, niciuna dintre societăţile care au depus oferte în vederea concesionării de zăcăminte de petrol nu a plecat acasă „cu mâna goală“, cele 17 perimetre dovedindu- se suficiente pentru a-i împăca pe toţi cei interesaţi. SE FACE CĂ PLOUĂ

Tăriceanu se ascunde după ANRM Ex-premierul Călin Popescu-Tăriceanu susţine că este normal ca anexele HG-urilor de concesiune să fie secrete. Mai mult, el dă vina pe ANRM: „Legea care prevede modul de alocare a acestor resurse, legea resurselor minerale, şi nu guvernul, ca să fiu clar, alocă licenţe. Există o autoritate în domeniu care se numeşte Agenţia Naţională de Re surse Minerale - instituţia abi litată de lege să analizeze do sarele de solicitare. Aceasta înaintează propuneri care primesc avize legale“. (Alex Negru) "Legea care prevede modul de alocare a acestor resurse, legea resurselor minerale, şi nu guvernul, ca să fiu clar, alocă licenţe." - Călin Popescu-Tăriceanu, fost prim-ministru