Ziua în care Răducioiu l-a scos din minți pe Becali. O divă a anilor '90, prinsă la mijloc

Ziua în care Răducioiu l-a scos din minți pe Becali. O divă a anilor '90, prinsă la mijloc

Florin Răducioiu a avut o relație cu manechinul Janine Ștefan, la începutul anilor ‘90, în timp ce marele atacant juca în Italia și era impresariat de Dan Alban.

Unul dintre primele cupluri mondene ale României pos-revoluționare a fost cel format de Florin Răducioiu și Janine Ștefan. El, tânăr fotbalist, cu mare viitor în față, ea, un superb manechin, o femeie râvnită de mulți bărbați celebri. Internaționalul român a trecut peste perioada de adaptare în Italia, alături de Janine. Imediat după Mondialul din 1990, Răducioiu se transferă la Bari. Un sezon mai târziu ajunge la Verona, orașul care păstrează un veșnic parfum romantic, întreținut de personajele Romeo și Julieta.

Omul care făcea legea ca impresar al fotbaliștilor români, imediat după Revoluție, era Dan Alban, un nume greu în lumea interlopă, care fugise înainte de 1989 în R.F.G. „Albanezul” avea să decedeze în 1991 într-un accident de mașină, în Italia, în timp ce conducea. Cornel Dinu, prietenul său, se afla pe scaunul din dreapta și a scăpat cu viață.

În cartea „Misterele lui Mister”, „Procurorul” povestește evenimentele petrecute înaintea accidentului. Dan Alban venise în Italia, pentru a-i vizita pe fotbaliștii săi: Dan Petrescu (jucător la Foggia) și Florin Răducioiu. Cu atacantul, Alban avea de încheiat niște chestiuni financiare. Din Germania, agentul venise însoțit de omul său de încredere, Ioan Becali.

Ne puteți urmări și pe Google News

„Dan avea de vorbit cu Florin Răducioiu. De când se cuplase cu celebra curtezană Janine, nu-i mai răspundea la telefon. Am dedus, din ce vorbeau pe drum, că erau unele probleme financiare de clarificat. Giovanni devenise un fel de asistent al lui Dan. Până la Verona, vreo 300 de kilometri, a condus Giovanni. Stăteam lângă el, în față. Dan zăcea în spate.

Tot parcursul pe autostradă a vorbit numai Giovanni. Monolog dezlânat, din care am dedus că-i reproșa lui Dan că nu-i agresiv pentru a recupera banii ce i se cuveneau. Se mai întorcea și spre Dan, crezând că poate fi mai convingător. Din când în când, adormit, Dan îl punea la punct: „Mai taci dracu’ din gură. Vorbești numai prostii. Lasă-mă să dorm. Condu atent mai bine. Ai și greșit intrarea (pe altă autostradă) mai înainte”, scrie Dinu.