“Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor/ Cu poporul sovietic eliberator./Leninismul ni-e far și tărie si avânt/Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt,/ Făurim socialismul pe-al țării pământ./Puternică, liberă,/Pe soartă stăpână//Trăiască Republica/Populară Română. Versurile au fost scrise de Eugen Frunză și Dan Deșliu, iar muzica a fost compusă de Matei Socor.                              

 

Slavă Domnului nu a fost nevoie de Imn. N-am sânge albastru. De neam sunt un amestec de plugari și ciobani. Adică roman. Și sunt mândru de asta. Ideea este că România, dacă tot vorbim de ziua imnului național, am avut nu mai puțin de șapte. Le enumăr să nu fie probleme:                                                                                             

Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor (1862-1884)

Trăiască Regele (1884-1948)                                                                               Zdrobite cătușe (1948-1953)                                                                                         Te slăvim, Românie! (1953-1977)                                                                                 E scris pe tricolor Unire (1975-1977)                                                                             Trei culori (1977-1989)                                                                                               Deșteaptă-te, române! (1989-prezent)                                                                           

Cel mai reprezentativ, evident în glumă, și pe care îl dedic tuturor marxiștilor și neo-marxiștilor este ”Zdrobite cătuşe”, inițial “Zdrobite cătuşe în urmă rămân”, de Aurel Baranga, muzica Matei Socor, din 4 ianuarie 1948, până în 1953 imn național.

Zdrobite cătușe în urmă rămân                                                                                      În frunte-i mereu muncitorul,                                                                                    Prin lupte și jertfe o treaptă urcăm,                                                                                Stăpân pe destin e poporul

Trăiască, trăiască Republica noastră,                                                                            În marș de năvalnic șuvoi;                                                                                         Muncitori și țărani, cărturari și ostași                                                                            Zidim România Republicii noi.

În lături cu putredul vechi stăvilar                                                                                  E ceasul de sfântă’ncordare                                                                                            Unirea și pacea și munca-i stegar’                                                                             Republicii noi populare.

Spre țelul victoriei mari ne îndreptăm                                                                        E ceas de izbânzi viitoare                                                                                           Credință în muncă și luptă jurăm                                                                                 Republicii noi populare.                                                                                                            

Că unii mai jură și astăzi pe valori proletare și se joacă cu cătușele e fix treaba lor. Eu urez la mulți ani cititorilor, ceea ce îmi doresc și mie! Deșteaptă-te române!