Șase ziariști din Turcia au fost condamnați la închisoare pe viață, zilele trecute, fiind găsiți vinovați de implicare într-o așa-zisă tentativă de lovitură de stat.
Ziariștii au fost acuzați de guvernul de la Ankara de legături cu prezicatorul Fethullah Gulen, autoexilat în SUA și care a fost considerat cel acre a organizat puciul eșuat împotriva regimului.
Despre acest subiect s-a scris prea puțin în România, relatările din presă fiind de fapt doar comunicate ale Ankarei, acuză jurnalistul Radu Ghelmez.
Ghelmez scrie despre cazul lui Fevzi Yazici, condamnat în Turcia la pușcărie pe viață fără a putea fi eliberat condiționat și în izolare 23 de ore pe zi. Yazici este fostul art director al celui mai popular cotidian din Turcia, Zaman.
”Initial F. Yazici a fost acuzat ca, pe durata unei vizite scurte in state, a primit pe un stick de memorie o scrisoare prin care Gulen dadea ordine unor judecatori turci si a adus scrisoarea in tara, facilitand ajungerea ei la destinatie. Yazici a negat tot si, ca pedeapsa, a fost trimis in izolare si i s-au refuzat medicamentele de care avea nevoie. Scrisoarea a fost publicata dupa un an si ceva si s-a dovedit imediat a fi un fals grosolan, o incropeala din mai multe scrisori autentice ale lui Gulen. Plina de greseli. Greseli gramaticale si stilistice, neverosimile pentru un om cu educatia lui Gulen, greseli formale de antet si semnatura, greseli de timp, fiind datata la cateva zile dupa intoarcerea lui Yazici in Turcia. E semnificativ ca sentinta de saptamana asta nu face nicio referire la scrisoarea cu pricina, fiind justificata exclusiv prin clipul tv pe care il puteti judeca si singuri”, atrage atenția Radu Ghelmez.
Jurnalistul atrage atenția că acest caz nu a primit suficientă atenție din partea presei românești. Mai mult, jurnaliștii români au scris ceea ce „le-a dat Ankara comunicat să traducă”
”…ce sunt eu curios e care e jurnalistul ala roman care a scris despre Fevzi Yazici o litera mai mult decat ce i-a dat Ankara comunicat sa traduca. Inteleg, in fine, am inteles la un moment dat ca deoarece corpul jurnalistilor romani nu se vede pe sine insusi ca o breasla, nu poate fi o breasla si din cauza asta este incorect sa ii pretindem solidaritate de breasla. Dar chiar si asa, niciun singur jurnalist roman care sa fie interesat de soarta confratilor sai din tara vecina? Nici macar unul. Eu am cautat si n-am gasit, poate gasiti voi. Sau poate, cine stie, o sa aflam acum ca art directorii sunt mai solidari decat jurnalistii…”, mai scrie Ghelmez.
Recomandările noastre
