În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 a început al doilea val al deportărilor în Basarabia. În numai câteva ore peste 1.000 de oameni din diverse localităţi sunt luaţi cu forţa din casele lor şi transportaţi în vagoane de marfă la mii de kilometri depărtare.

Scopul regimului sovietic era de a distuge românismul dintre Prut şi Nistru. Vizaţi sunt capii fiecărei comunităţi în parte, de la intelectualitatea satelor şi oraşelor, până la oamenii gospodari.

Nu exista posibilitatea de a contramanda ordinul în cazul niciunei persoane. Listele fuseseră realizate cu mult timp înainte. Regimul roşu ştia clar de cine dorea să scape.

Azi, 6 iulie 2018, în Republica Moldova este doliu naţional. În memoria celor care au fost ucişi pe drumul spre Siberia. Ori a celor care, odată ajunşi în infern, nu s-au mai întors niciodată de acolo.

Însuşi premierul Republicii Moldova, Pavel Filip, a ţinut un discurs legat de trecutul negru şi de amintirea acelor vremuri.

"Dragi prieteni, astăzi este o zi tristă pentru Republica Moldova. Suntem aici ca să ne amintim de toţi cei care au avut de suferit în urma deportărilor staliniste. Acest minut de reculegere este un minut de tăcere, în care pur şi simplu ne tăcem durerea.

Cunoscute sub denumirea IUG, deportările din 5-6 iulie 1949 sunt cel mai mare val de deportări. Timp de o noapte aproape 1.000 de persoane au fost separate de familiile lor, urcate în tren şi duşi la mii de km depărtare. Cei vizaţi erau ridicaţi în toiul nopţii, ameninţati cu arma şi terorizaţi.

Listele erau pregătite din timp şi nu exista dreputul la apărare. Iată de ce am decis să ne adunăm aici şi să ne amintim de toţi cei care au avut de suferit. Aceste momente, de care ne amintim astăzi, au fost o tragedie a neamului nostru. Felul în care au fost trataţi acei oameni depăşeşte limitele imaginației noastre.

Pe temperaturi toride, cu puţină apă şi peşte sărat, au mers câte 3 săptămâni în condiţii îngrozitoare. Vagoanele morţii i-au dus într-o călătorie spre infern. Deportările au lovit în fiecare dintre cei deportaţi, au lovit în fundamentele româneşti și în tot ceea ce era cât mai aproape de cultura și valorile româneşti.

Cel mai înfricoşător este că au fost deportaţi cei care erau incomozi prin mentalitate, oamenii gospodari şi cei intelectuali, iar consecinţele au fost dramatice. În urmă a rămas o Moldovă care şi-a pierdut punctele de orientare și liderii comunităţilor. 

Moldova a fost pur şi simplu decapitată în acel moment. Drama oamenilor, chinurile lor și momentele prin ce au trecut acei oameni sunt încă răni deschise.

Trebuie să ne amintim în fiecare an de acești oameni și de locul pe care îl au în istoria noastră.

Nimeni și nimic nu va sterge ceea prin ce au trecut ei, nu există vreo magie care să îi facă să uite toate durerea", a spus premierul Filip.

Discursul său este menţionat de portalul basarabean www.publika.md.

La Guvern şi în alte instituţii ale Republicii Moldova a fost ţinut un moment de reculegere.