ZDROBITORII democrației: Clasamentul MONDIAL al dictatorilor

ZDROBITORII democrației: Clasamentul MONDIAL al dictatorilor

Realeși la sfârșitul săptămânii trecute în fruntea țărilor lor, Nursultan Nazarbaiev, în Kazahstan, și colegul său din Sudan, Omar El-Bechir, au intrat în clubul președinților lumii aleși cu peste 90% din voturi. Care este top 10?

Locul 10 - Idriss Déby (Ciad) - 88,66%

În 2011, Idris Déby a fost reales pentru un al patrulea mandat de președinte al Ciadului, cu 88,7% din voturile exprimate. Secretul longevității acestui fost pilot militar în sferele înalte ale puterii este chiar armata. Trupele ciadiene, cu 70.000 de militari bine înarmați, reprezintă o putere de primă mână în Africa.

De altfel, Ciadul participă des la misiuni peste graniță, cum este cazul acum în Mali sau în Africa Centrală.

Déby a scăpat de o tentativă de puci în 2005 și 2006, cu ajutorul Franței. Viitoarele alegeri vor avea loc în 2016. Déby nu și-a făcut încă cunoscute intențiile.

Locul 9 - Bashar Al-Assad (Siria) - 88,7%

În iunie 2014, în plin război civil, care a făcut până acum sute de mii de morți, în Siria a avut loc un spectacol suprarealist: organizarea de alegeri prezindențiale. Fiul lui Hafez Al-Assad, el însuși dictator al Siriei din 1971 și până la moartea sa în 2000, a înfrânt o opoziție formată din doi candidați care, împreună, nu au putut aduna mai mult de 7,5%. În 2007, câștigase un referendum pentru confirmarea în funcție pentru un nou mandat, cu 97%.

Locul 8 - Islom Karimov (Uzbekistan) - 90,39%

Dictatorul Uzbekistanului a reușit o frumoasă evoluție, după ce fusese reales în 2007 cu „numai” 88%. Acest bărbat care a condus Republica Sovietică Socialistă Uzbekă până în 1990, înainte de a lua frâiele Uzbekistanului independent în 1991, și-a petrecut copilăria în orfelinat.

La re-re-alegerea sa, în 2015, observatorii OSCE au criticat atmosfera din campania electorală și obligațiile impuse presei de a nu reflecta prestația opoziției.

Lăsând deoparte că însăși candidatura lui Karimov era ilegală, de vreme ce Constituția prevea un maxim de două mandate.

Locul 7 - Pierre N’Kurunziza (Burundi) - 91,6%

Pe 26 aprilie, tulburările de stradă din capitala Burundi, Bujumbura au avut un bilanț tragic: 3 morți. Motivul protestelor: intenția președintelui N’Kurunziza de a participa pentru a treia oară la alegerile prezidențiale. Neconstituțional, cum îl acuză opozanții, și încălcând acordurile de la Arusha, care au permis încheierea războiului civil în țară.

În 2010, fostul profesor de sport obținuse 91,6% din voturi, în condițiile unei prezențe la vot de 76%.

Locul 6 - Paul Kagamé (Rwanda) - 93%

În 2000, vicepreședintele Paul Kagamé, din comunitatea Tutsie, ajunge în vârful unui stat suferind în urma genocidului provocat de rivalii Hutu. Parlamentul este cel care îl instalează ca președinte, iar, trei ani mai târziu, este ales cu 95%. În 2010, este reales cu „doar” 93% din voturi.

Locul 5 - Omar El-Béchir (Sudan) - 94,5%

Pe 27 aprilie, El-Béchir a avut timp să-și aranjeze mustața, în așteptarea șefului Comisiei electorale, care l-a anunțat că a obținut 94,5% din sufragiile poporului. Politicianul de 72 de ani, aflat în fruntea Sudanului de 26 de ani, de la puciul din 1989, mai are mult de stat la putere. Dintre cei 13 contracandidați, nici unul nu avea șanse reale, și au servit de decor în alegeri. El-Béchir se află în cercetarea unei comisii internaționale, fiind acuzat de masacrul din Darfour.

Locul 4 - Teodor Obiang Nguema Mbasogo (Guineea Ecuatorială) - 95,4%

După 36 de ani, Mbasogo nu s-a săturat de putere. În 2009, a fost reales cu 95,4%, un scor mai modest decât cei 97% de la precedentul succes.

Human Rights Watch a vorbit despre dispariții ale opozanților incomozi și despre torturi în închisori.

Mbasogo a învățat meșteșugul armelor în Spania, pentru a pune mâna pe putere în urma unei lovituri de stat militară, în 1979, care l-a dat răsturnat pe unchiul său. Totuși, Mbasogo are simțul familiei: îl pregătește pentru preluarea puterii pe fiul său, Teodoro, Obiang Nguema Mangué, în prezent al doilea vicepreședinte al țării.

Locul 3 - Abdel Fattah Al-Sissi (Egipt) - 96,9%

Acest scor cu care l-a învins pe fostul președinte Mohamed Morsi ar trebui să-i dea legitimitate. În realitate, la alegerile din mai 2014 nu au fost prezenți decât 46% dintre alegători.

Mareșalul Abdel Fattah s-a grăbit să liniștească lumea occidentală. Cu ocazia unei întâlniri cu François Hollande, el a declarat: „Sunt pentru democrație, dar nu acum!”

Locul 2 - Gurgubanly Berdimuhamedow (Turkmenistan) - 97,14%

Berdimuhamedow este un dictator „efervescent”: el a fost reales în 2012 cu 97,14%, după ce, în 2010, își luase titlul oficial de „Arkadag”, adică Protector al Nației. Un asemenea protector merita și o reședință pe măsură. Drept care, în 2011, se mută în Palatul Fericirii, o huidumă arhitectonică de 60.000 de metri pătrați.

Locul 1 - Nursultan Nazarbaiev (Kazahstan) - 97,7%

Nazarbaiev seamănă cu confrații săi din Caucaz. Și-a început cariera în partidul comunist local, când Uniunea Sovietică treăgea să moară. El a fost cel care a condus tranziția, ocazie cu care a pus mâna pe putere.

A fost reales președinte al Kazahstanului cu aproape 98%, pe 26 aprilie, în condițiile unei prezențe de 95%. La 74 de ani, el a promis poporului stabilitate și prosperitate, într-o țară care se bazează eminamente pe petrol.