Grote uriaşe, ape limpezi, stânci cu forme ciudate, broaşte ţestoase şi plaje cu piraţi: insula Zakynthos, din Grecia, deşi tot mai vizitată de turişti, îşi păstrează atmosfera de colţ izolat de lume, cufundată în tihna zilelor calde mediteraneene.

Zakynthos face parte din insulele ionice, aflate în vestul Greciei. Este a treia ca mărime dintre acestea, cu 40.000 de locuitori. Pentru a ajunge la ea, cel mai bine ar fi să luaţi trenul din Atena. Drumul cu trenul prin Peloponez nu este însă plictisitor. Calea ferată nu se îndepărtează la mai mult de câţiva metri de coastă. Uneori şinele se apropie atât de mult de faleză încât călătorul priveşte în jos pe geam şi vede dedesubt numai apa străvezie a mării.

POPAS. Turiştii se desfată timp de o oră pe plaja Navagio Cea mai bună metodă de a vedea Zakynthos este să vă îmbarcaţi, la 9 dimineaţa, pentru 15 euro, pe un feribot pentru a face o croazieră în jurul insulei. Călătoria include mai multe opriri, cea mai spectaculoasă fiind la plaja Navagio.

Turiştii, de la doamne englezoaice uscăţive, cu un aer distins, până la tineri plini de tatuaje, se îngrămădesc toţi pe băncile din lemn de pe ultima punte, cea care oferă priveliştea cea mai frumoasă. Vasele sunt împodobite sărbătoreşte cu beculeţe ce amintesc de instalaţiile pentru bradul de Crăciun.

Dacă aveţi noroc, s-ar putea să vedeţi broaştele ţestoase caretta-caretta, mari cât o roată de la maşină, mândria locuitorilor din insulă, care plutesc liniştite foarte aproape de vas, în valurile albăstrii. Golful Kalamaki, unde ţestoasele îşi depun ouăle la fiecare început de iunie, a fost declarat Parc Naţional.

Clima mediteraneană i-a oferit insulei Zakynthos o vegetaţie exotică, abundentă, cu flori ce alunecă în cascade roz de la balcoanele caselor. Coasta estică este acoperită de câmpii fertile ce coboară în pante domoale spre ţărm. Câmpurile sunt cultivate cu măslini, citrice şi viţă de vie.

Însă vestul insulei are o înfăţişare sălbatică şi aridă, cu faleze ameţitoare. Pereţi verticali de stâncă se ridică brusc din mare, având crestele acoperite de ierburi sărăcăcioase.

GROTELE ALBASTRE. Numele vine de la apa limpede şi clară, a cărei albăstrime se refletă în pereţii stâncoşi ai grotelor

Punctul culminant al croazierei este plaja Navagio. Precum majoritatea plajelor din vestul insulei, este izolată. Nu se poate ajunge la ea decât venind pe mare. Nu există niciun drum dinspre uscat din cauza pereţilor stâncoşi ce blochează orice acces.

Plaja Navagio este înfundată într-un golf mic, iar malurile stâng şi drept se intind pe apă de parcă ar vrea să prindă plaja în strânsoarea lor. Din fericire, golful nu a fost închis de braţele hrăpăreţe ale insulei, iar ţărmul este protejat de vânt şi de valurile mari.

Chiar la un metru distanţă de plajă, apa este foarte adâncă, aşa că feribotul se poate apropia foarte mult de ţărm. O trapă se deschide din burta lui, iar pasagerii coboară direct pe mal.

Plaja nu este acoperită cu nisip, ci de pietricele albe, ca nişte granule. Unele sunt mari cât bobul de fasole, însă cele mai multe sunt de mărimea boabelor de orez. Însă toate sunt netede, fine, probabil şlefuite îndelung de valuri. Apa nu este străvezie şi nici nu se vede prin ea. Este însă incredibil de albastră, de un albastru dens, aproape lăptos.

  STÂNCĂ ŞI APĂ. Plaja Navagio îmbină spectaculos peisajul marin cu cel montan Plaja Navagio este cunoscută şi sub numele de Shipwreck. Ca orice loc devenit celebru, şi acesta are o poveste. Aici se află epava navei Panagiotis. Vasul, construit în 1937, a făcut comerţ în apele de coastă ale insulelor greceşti. Se pare însă că în anii 70-80 echipajul de pe Panagiotis s-a implicat în acţiuni ilegale.

În 1980, Panagiotis se întorcea din Turcia având la bord o încărcătură de ţigări de contrabandă (pentru mafia italiană, spun anumite versiuni). Vasul a fost urmărit de Marina Grecească. Din cauza vremii proaste, Panagiotis s-a împotmolit pe plaja Navagio. Echipajul a abandonat-o şi e reuşit să scape. Povestea are însă numeroase goluri. De exemplu, cum au scăpat membrii echipajului? Au escaladat pereţii perpendiculari de 100 de metri?

Unii localnici cred că Panagiotis a fost pusă acolo de Ministerul de Turism din Grecia. Dacă a fost aşa, atunci strategia a dat roade: turiştii se înghesuie să se fotografieze cu epava mâncată de rugină.

Croaziera continuă cu aşa-numitele Grote Albastre, situate în nordul insulei. Unele grote sunt atât de mari, încât feribotul încape în întregime în ele. Arcadele din stâncă se unduiesc unele după altele, iar turiştii pot face scuba diving în zonă. Călătoria se încheie după opt ore, pe asfinţit, când portul Zakynthos, înconjurat de stânci, îşi aprinde luminile verzi-albastre pe la terase, sub lumina roşiatică a soarelui care apune.

  APUS. Orăşelul Zakynthos, sub o geană de lumină

CITIŢI ŞI:

Cum ajungi, unde stai şi ce poţi vizita pe Zakynthos