WSJ. Eurocrații sunt de pe Pluto. Echipa Biden va fi dezamăgită dacă-i confundă cu niște idealiști visători, scrie The Wall Street Journal.

THE WALL STREET JOURNAL (SUA), 2 februarie 2021 - Mai devreme sau mai târziu, oricare nouă administrație prezidențială resimte senzația de scufundare indusă de faptul că una dintre marile ei idei s-ar putea să nu funcționeze.

Europa nu are vreun interes real de a contracara Rusia și China

Pentru echipa Biden acel moment a sosit săptămâna trecută, când Germania, cu sprijinul larg al UE, a clarificat că Europa nu are vreun interes real de a contracara nici Rusia și nici China.

Avertizând împotriva „construcției de blocuri”, cancelarul Angela Merkel i-a transmis audienței sale virtuale de la Forumul Economic Mondial că ea consideră că Europa nu ar trebui să i se alăture nici Americii și nici Chinei împotriva celeilalte.

Cum mesajul vine după refuzul european de a amâna încheierea unui acord de investiții UE-China până când administrația Biden va fi fost în măsură să examineze chestiunea, Europa și-a prezentat cât se poate de clar punctul de vedere. Uigurii, Hong Kong și amenințările militare tot mai mari din și din jurul Mării Chinei de Sud contează pentru factorii de decizie europeni mult mai puțin decât propriile interese comerciale.

Arestarea lui Navalnîi a suscitat o replică nu tocmai robustă din partea Europei

La fel, contestarea președintelui Vladimir Putin de către Aleksei Navalnîi a suscitat o replică nu tocmai robustă din partea Europei.

În timp ce activiști pro-democrație și organizații ale drepturilor omului de pe ambele maluri ale Atlanticului presează guvernele occidentale pentru a acționa în privința încarcerării dlui Navalnîi și a arestărilor de pe tot cuprinsul Rusiei, șeful diplomației UE a anunțat că își menține intenția de a face o vizită - programată anterior - la Moscova pentru a discuta cu dl Putin. Ar putea urma câteva dojeni blânzi, dar nimic mai mult.

Pentru unii liberali americani visători - în ale căror fantezii bogate cancelariile europene sunt populate de idealiști convinși - acest lucru ar putea constitui o surpriză. Europenii nu sunt de pe Marte și poate că unii dintre ei vin de pe Venus, după cum se exprima Robert Kagan în eseul său din 2004, „Of Paradise and Power” [„Despre paradis și putere”].

Conducătorii continentului provin în principal de pe Pluto

Dar conducătorii continentului provin în principal de pe Pluto, o planetă rece și îndepărtată denumită după zeul antic al infernului - și al bogăției.

E o greșeală să-i consideri pe europeni idealiști doar pentru că le place multilateralismul și nesocotesc importanța puterii militare. Multilateralismul este un program realist pentru Europa, iar nu unul idealist. Până și cele mai mari state europene sunt conștiente că sunt prea mici pentru a figura pe cont propriu la categoria marilor puteri; ele sunt obligate să colaboreze dacă vor să influențeze Washingtonul și Beijingul.

După cum remarca dl Kagan, ele înțeleg de asemenea că o ordine internațională bazată pe reguli și ancorată în instituții multilaterale sporește influența Europei pe plan mondial.

Europenii cred că puterea militară pur și simplu nu le folosește

Cei mai mulți europeni cred astăzi că puterea militară pur și simplu nu le folosește la mare lucru. Pentru marea majoritate a țărilor europene care nu au graniță comună cu Rusia, Moscova nu pare vreun mare pericol militar - China cu atât mai puțin.

Atunci când europenii serioși se gândesc la chestiuni de securitate, ei sunt preocupați mai întâi de migrație, securitate cibernetică și influența din exterior - care include Moscova, Beijing și, da, Washington.

Temerile că Rusia va ataca Lituania sau că Beijingul va invada Taiwanul apar considerabil mai jos pe listă - cu mult în urma îngrijorării europene legate de faptul că SUA au capacitatea de a forța și alte țări să le urmeze exemplul în privința unor sancțiuni economice.

Liberalii și idealiștii denunță adesea realismul comercial drept cinism, admonestându-l pentru că pune Nord Stream II mai presus de dl Navalnîi și Gucci înaintea uigurilor. Un sâmbure de adevăr există aici.

Afacerile Germaniei cu Wuhan

Însă un negociator comercial german care încearcă să protejeze fluxul exporturilor dinspre Westphalia spre Wuhan le-ar putea replica primilor că a lupta cu populismul german de extrema dreaptă prin crearea mai multor locuri de muncă pentru lucrătorii germani nu e vreun obiectiv rușinos, și poate că nici unul pe care SUA ar trebui să vrea să-l obstrucționeze.

Cum un nou sondaj Harris o arată pe Marine Le Pen umăr la umăr cu Emmanuel Macron, și cum sondajele din Italia prognozează o victorie a extremei drepte, factorii de decizie europeni consideră că stabilitatea continentului depinde mai mult de economia decât de armata lui. Chiar și înainte de pandemie perspectivele de creștere economică arătau șubrede.

E dificil de văzut cum ar putea prospera Europa în lipsa gazelor rusești și a piețelor chinezești. Pentru cea mai mare parte a establishment-ului politic european, o strategie comercială ambițioasă nu înseamnă doar un bun simț al afacerilor. Constituie și unica modalitate de a proteja statu-quo-ul european împotriva forțelor populiste perturbatoare și iliberale.

Administrația Biden are dreptate să-și dorească o relație mai puțin spinoasă cu Europa

Plus că mai există și chestiuni - precum schimbarea climei și fraudele financiare - în care poate fi de așteptat o intensificare a cooperării transatlantice. Dacă Verzii Germaniei vor evolua suficient de bine la apropiatele alegeri generale pentru a intra în coaliția de guvernare, falia transatlantică s-ar putea micșora.

Dar, trăgând linie, Rusia este prea slabă și China prea îndepărtată pentru a-i înspăimânta pe europeni într-atât încât să-și revizuiască strategia.

O situație care s-ar putea schimba, și o alianță sino-rusă ceva mai amenințătoare ar putea împinge Lumea Veche înapoi în brațele celei noi. Dar, până atunci și indiferent dacă președintele american este vreun naționalist furios sau vreun liberal multilateralist amabil, realismul comercial al Europei nu va pleca nicăieri.

Acolo unde interesele comerciale ale Europei se despart de prioritățile geopolitice ale Americii, SUA vor fi nevoite să se obișnuiască să audă „nu” din partea Europei.

Articol de Walter Russell Mead (profesor de relații internaționale la Bard College [anterior la Yale University] și cercetător la Hudson Institute)

Traducere: Andrei Suba, RADOR