Născut în 1582, William Lithgow a fost un călător, scriitor și, probabil, spion scoțian, care a susținut, la sfârșitul multelor sale peregrinări, că a mers pe jos 57.936 km.

William Lithgow s-a născut la Lanark, fiind cel mai mare fiu al negustorului James Lithgow.

El a fost prins în compania unei anumite domnișoare Lockhart, iar cei patru frați ai acestei i-au tăiat urechile, câștigându-și porecla de „Willie fără urechi”.

Înainte de 1610 a vizitat Elveția și Boemia. În acel an, ea plecat de la Paris la Roma pe 7 martie, unde a rămas patru săptămâni înainte de a se muta în alte părți ale Italiei: Napoli, Ancona.

A mers apoi la Atena și Constantinopol. După o ședere de trei luni la Constantinopol, a navigat în alte localități grecești și apoi în Palestina, ajungând la Ierusalim în Duminica Floriilor din 1612 și mai târziu în Egipt.

La 1616 a ajuns în Transilvania și Moldova.

Ultimul său pelerinaj l-a făcut în Spania, unde, mai exact la Malaga, a fost arestat și torturat ca spion.

A murit în 1645.

Iată ce scrie el că a pățit pe meleagurile românilor:

O descriere a Transilvaniei: Această țară este așa de înconjurată de munți înalți și de netrecut, încât nu sunt decât cinci trecători pentru a pătrunde în ea, ceea ce o face foarte puternică și de necucerit.

În interior se află o vale bogată sau o câmpie de 30 de mile lungime și 6 mile lățime, împodobită cu șase orașe frumoase.

Cel mai de seamă dintre ele este Brașovul, apoi Alba Iulia și Sibiu.

În interior, povârnișurile munților se înalță lin chiar până la vârf, ceea ce face ca țara să fie arătoasă și plăcută ochilor și pământul să fie cel mai bine rânduit, în compunerea sa, din Europa.

Căci pe câmpia încununată de munți nu crește decât grâu, secară, orz, mazăre și fasole.

Și pe jumătate din dealuri sau pe poalele lor sunt numai vii și sate nesfârșite, iar spre înălțimile înconjurătoare cele mai depărtate se află numai pășuni pentru vaci, oi, capre și cai și desișuri de păduri.

Și este astfel orânduită încât fiecare regiune îndestulează pe cealaltă, căci cei din sate îndestulează celelalte două părți cu alimente și acestea, la rândul lor, le îndestulează cu vinuri, vite, unt și brânză; ele schimbă între ele toate cele de trebuință, după nevoile lor.

Aici am găsit pretutindeni o populație foarte îndatoritoare și prietenoasă și am auzit oamenii de rând vorbind adeseori latinește și tot astfel fac, în mod obișnuit, toți ungurii.

Locuitorii de aici sunt toți protestanți, cât despre voievodul sau principele lor, Gabriel Bethlen, nu l-am văzut, căci zăcea bolnav de febră la Alba Iulia. Această provincie este un principat liber și totuși se află într-o anumită privință sub autoritatea sultanului.

Cumpăna

Dar acum, părăsind această țară creștină și trecând prin pasul de miazănoapte al dealurilor zise de la hotarul de miazănoapte sau munții nordici, am intrat în Moldova unde, ca urare de bun sosit, am fost înconjurat, în mijlocul unei păduri de pe hotar, de șase ucigași, unguri și moldoveni.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric