Într-o toamnă ca aceasta, în urmă cu 121 de ani, vedea lumina zilei excentricul scriitor american William Faulkner, autorul celebrelor volume „Zgomotul și furia”, „Lumină de august” sau „Absalom, Absalom”. Plecat dintre noi de mai bine de 50 de ani, visătorul din Mississippi - recompensat cu premiul Nobel pentru Literatură și de două ori cu Premiul Pulitzer - este astăzi un nume extrem de citit și căutat de iubitorii de carte din toată lumea. Inclusiv biografi a lui rămâne, după cum am încercat să demonstrez în rândurile care urmează, savuroasă.

Prima curiozitate e legată chiar de numele William Faulkner. Născut (în New Albany, Mississippi) fără litera „u” în compoziția numelui de familie, tânărul Will și-o însușește pentru a-și conferi, chipurile, un aer aristocratic. Și asta în ciuda faptului că aparținea unui neam distins.

Străbunicul lui, William Clark Falkner (fără „u”!), care murise cu opt ani înainte de nașterea viitorului prozator, a fost un veteran decorat al Războiului Civil, care a participat la bătălia de la Manassas. Cunoscut ca „Bătrânul Colonel”, W. C. Falkner a scris un roman foarte bine vândut, „Trandafirul alb din Memphis”, devenind unul dintre cetățenii de vază ai Oxford-ului, așezare unde a copilărit și viitorul nepot.

Se spune că atunci când a trecut în clasa a treia, Faulkner ar fi fost întrebat ce vrea să se facă atunci când va fi mare. N-a stat pe gânduri: „Vreau să fiu scriitor ca străbunicul meu”. Și nu numai că a fost, dar l-a depășit cu mult pe „Bătrânul Colonel” - notează biograful Robert Schnakenberg în volumul Viața secretă a marilor scriitori (Editura ART, 2017).

 

Elevul Faulkner nu excela nici la gramatică, nici la literatură

De remarcat că William Faulkner a fost un elev slab. Unul dintre colegii lui a dezvăluit, la un moment dat, că era unul dintre cei mai leneși băieți din școală, aproape „inert” la cursuri. Nu făcea nimic în afară de două acțiuni: scria și desena. Bine, s-a speculat mult și pe marginea unui subiect așa-zis incendiar: corigența lui Will la limba engleză! Nu s-a confirmat. Cert e, însă, că elevul Faulkner nu excela, nici la gramatică, nici la literatură. De altfel, nici măcar n-a terminat liceul! „Abia mai târziu i s-a permis să-și reia studiile la Ole Miss ca veteran al Primului Război Mondial.

Scurta perioadă petrecută de Faulkner în Forțele Aeriene Regale ale Canadei - timp în care n-a avut ocazia să lupte, dar asta nu l-a împiedicat să susțină ulterior că a suferit mai multe răni într-un accident aviatic! - l-a ajutat să profite de asta. În timpul primului semestru de liceu a primit un 7 la Engleză, dar asta nu l-a descurajat să urmeze o carieră de scriitor. Din contră”, mai amintește Schnakenberg în biografia sa.

A fost casier și funcționar la bancă

În timp ce-și „lucra” scriitura, William Faulkner a încercat o sumedenie de munci care mai de care mai ciudate - casier la o librărie, diriginte de poștă la universitate, conțopist la bancă. Cum nu s-a lipit de niciuna dintre aceste preocupări, William a plecat până la urmă la New Orleans, unde amicul lui, Sherwood Anderson, de asemenea scriitor, l-a încurajat să se dedice scrisului. Un sfat bun, după cum se va dovedi.

 

Scurtă carte de vizită

William Faulkner (25 septembrie 1897-6 iulie 1962); Naționalitate: americană; Zodie: Balanță; Titluri reprezentative: „Zgomotul și furia” (1929); „Lumină de august” (1932); „Absalom, Absalom” (1936); Rivali: Ernest Hemingway, F. Scott Fitzgerald, John Dos Passos.

 

Bani puțini din scris. O cotește spre Hollywood

Primul roman marca Faulkner, „Soldier’Pay”, a fost publicat în 1926, pentru ca cel de-al treilea, „Sartoris”, să devină primul dintr-o serie de cincisprezece titluri a căror acțiune se petrece în ținutul ficțional Yoknapatawpha. „Această replică a ținutului natal al lui Faulkner va servi drept pânză pe care marele maestru va picta cele mai cunoscute și de neuitat tablouri ale sale: „Zgomotul și furia” (1929), „Pe patul de moarte” (1930), „Lumină de august” (1932) și „Absalom, Absalom” (1936). O combinație originală între atmosfera gotică sudistă și fluxul joycean al conștiinței, romanele lui Faulkner au fost foarte lăudate în cercurile literare, dar prea puțin recompensate financiar”, apreciază Robert Schnakenberg.

Bourbon și sex extramarital

Acesta a și fost motivul pentru care scriitorul s-a reorientat, îndreptându-se către Hollywood, unde a lucrat ca scenarist pentru multe filme ale anilor ’40. Se plătea bine - ne asigură biograful Schnakenberg - , așa că a început să se bată pe burtă cu starurile de cinema. În plus, menționează același personaj, Faulkner își permitea să-și satisfacă pofta de băutură bună și sex extramarital. Dar ura faptul că trebuia să răspundă în fața directorilor studiourilor și simțea că-și irosește talentul pe filme de categoria B și pe bourbon. „Uneori am impresia că dacă mai fac un scenariu, am să pierd orice urmă de putere care mi-a mai rămas ca scriitor”, i-ar fi spus uneia dintre amantele sale.

 

Două premii Pulitzer și-un Nobel

Băutura în exces, tutunul și chefurile interminabile i-au șubrezit însă sănătatea. Inclusiv munca de scriitor a avut de suferit. „Deși calitatea romanelor a început să scadă, Faulkner a reușit să pună mâna pe două premii Pulitzer și Premiul Nobel în Literatură. Discursul pentru ceremonia de acceptare a Premiului Nobel - despre care se spune că l-ar fi susținut beatcriță - a fost apreciat ca fiind cea mai elocventă expunere asupra credinței în umanitate susținută vreodată.

 

Cade de pe cal, vine moartea

Biograful Robert Schnakenberg sintetizează sfârșitul marelui William Faulkner: „În 6 iulie 1962, la câteva săptămâni după ce a căzut de pe cal la ferma lui din apropiere de Oxford, Faulkner a murit în spital în urma unui infarct. Deși în necrologul apărut în New York Times se vorbește despre obsesia lui pentru crimă, viol, incest, sinucidere, lăcomie și o depravare generală, Faulkner este astăzi amintit ca fiind cel mai inovator stilist al literaturii americane, un scriitor care a abordat subiecte cu mult înaintea vremurilor lui”.

 

Ce înseamnă Yoknapatawpha?

Prima întrebare care le vine cititorilor în minte de cum se cufundă în ciudata lume a lui William Faulkner este, probabil, următoarea: „Ce dracu’ înseamnă Yoknapatawpha?” „Faulkner spunea că s-ar traduce prin „apa care curge încet prin lumea largă”, dar mai degrabă este pur și simplu o invenție. Cândva, e adevărat, chiar a existat o Yoknapatawpha, sau, cum greșit a fost trecută pe hărți, „Yockney-Patafa”. Numit după râul Yocona din ținutul Lafayette, Mississippi, unde a trăit Faulkner, cuvântul ar putea deriva dintr-un termen al indienilor Chickassaw, care însemna „pământul rupt în două„”, explică Robert Schnakenberg.

 

Pipa și pomul de Crăciun

Ciudat și pretențios, Faulkner accepta un singur fel de cadou de Crăciun: curățitoare pentru pipă. În preajma sărbătorilor, bradul lui de Crăciun era doldora de astfel de obiecte, în diferite culori, fiecare cu câte un bilețel atașat, pe care era menționat numele celui care-i dăruise curățitorul. Preferatele lui erau cele de la Dill.