Barack Obama va vizita luni Casa Albă, la invitaţia cuplului prezidenţial George şi Laura Bush.

La Washington, toate camerele de hotel au fost deja rezervate pentru luna ianuarie 2009, când Barack Obama va fi instalat ca al 44-lea preşedinte al Statelor Unite.

Se aşteaptă un număr-record de participanţi, poate chiar mai mulţi decât cei 250.000 de americani care au asistat la inaugurarea preşedintelui Clinton în 1992.

Până atunci, mii de fani ai lui Barack Obama au acoperit un zid amenajat în apropierea memorialului lui Abraham Lincoln cu mesaje pentru preşedintele ales.

Euforia postelectorală nu s-a epuizat aşadar, deşi colaboratorii preşedintelui ales au purces la temperarea aşteptărilor electoratului, amintind că schimbările profunde promise în campanie pot fi înfăptuite doar în timp şi cu colaborarea republicanilor din Congres.

Însuşi Barack Obama, după ce în campanie şi-a valorificat charisma, îşi demonstrează acum pragmatismul: mâna sa dreaptă, adică şeful cancelariei (chief of staff), va fi Rahm Emanuel, în vârstă de 48 de ani, un veteran al erei Clinton, pragmatic şi dur, poreclit Rahmbo pentru agresivitatea cu care acţiona asupra congresmenilor când avea nevoie de votul lor.

Fapt care i-a făcut pe republicani să se întrebe retoric cum o fi definind Barack Obama „noua politică“ şi „politica civilizată“ pe care le-a promis în campanie.

Pentru preşedintele ales însă important este să se prezinte ca un unificator al naţiunii. Ca atare, a apreciat public „spiritul de cooperare bipartizană“ demonstrat de preşedintele Bush „în scopul rezolvării problemelor majore ale Americii“ şi a acceptat invitaţia adresată de actualul cuplu prezidenţ ial de a vizita luni Casa Albă împreună cu soţia sa, Michelle.

Obama a activat rezerva de idealism civic a americanilor

Primele acţiuni ale noului preşedinte infirmă, aşadar, acuzaţiile de radicalism de stânga formulate de republicani, dar şi de unele cercuri de la Bucureşti.

Pentru Jeffrey Isaac, profesor de ştiinţe politice la Indiana University, pe care l-am întâlnit la seminarul organizat de ICR şi de Universitatea Maryland pe tema promisiunilor şi iluziilor anului 1968, ideea că Barack Obama ar urmări să instaureze socialismul este „absurdă“ pentru că „Obama este un democrat liberal de centru, care crede în liberalismul reformator în tradiţia lui Roosevelt, Kennedy, Johnson şi Clinton“.

Vladimir Tismăneanu, profesor la Univesitatea Maryland, aminteşte că „nu socialismul a fost tema dominantă a discursurilor sale şi nici americanii nu au votat pentru socialism pe 4 noiembrie“, şi crede că „sistemul instituţional american este suficient de solid şi mecanismele de control între cele trei puteri (checks and balances) sunt suficient de puternice pentru a anula orice formă de extremism“.

Mai degrabă, cred Isaac şi Tismă neanu, preşedintele Obama va atrage Partidul Democrat către centru şi nu va cădea în capcana unei stângi nesăbuite, aşa cum nu a fost atras nici în capcana unei campanii centrate pe teme rasiale. Iar profesorul Michael Sandel, de la Universitatea Harvard, crede că „entuziasmul mulţimii din Grant Park demonstrează că Barack Obama a reuşit să activeze rezerva de idealism civic latent a americanilor“.

„Generaţia Starbucks“ înlocuieşte „generaţia gogoşilor Dunkin“

Mai presus de ideologie şi de rasă, ceea ce-l defineşte de fapt pe Barack Obama este faptul că marchează o schimbare de generaţ ii: sfârşitul dominaţiei babyboomerilor, marcaţi de războiul din Vietnam şi de Războiul Rece, şi afirmarea pe scena publică a unei elite de 40-50 de ani, cu alte valori. „Generaţia Starbucks“, scriu ziarele americane, a înlocuit „generaţia gogoşilor Dunkin“.

Electoratul l-a votat pe Barack Obama pentru că voia o schimbare fundamentală: nu instaurarea utopiei socialiste, ci „o nouă viziune asupra binelui comun şi a serviciului public“, punctează Michael Sandel, adăugând că, „dacă va şti să dezvolte un concept politic nou, care să scoată America din criză, Barack Obama va fi nu doar primul preşedinte de culoare din istoria Statelor Unite, ci un preşedinte mare, ca Franklin D. Roosevelt, de pildă“.

Washingtonul face o pasiune pentru baschet

În acest spirit de „schimb de ştafetă“, cum spune Vladimir Tismăneanu, este comentată şi mutarea familiei Obama la Casa Albă: de pe vremea lui John Kennedy nu au mai locuit acolo copii de vârstă fragedă, cum sunt fiicele preşedintelui ales, Sasha şi Malia.

Iar în privinţa hobby-urilor, întreg Washingtonul pare să facă o pasiune pentru baschet, sportul preferat al lui Obama.

"Dacă va şti să dezvolte un concept politic nou, care să scoată America din criză, Barack Obama va fi nu doar primul preşedinte de culoare din istoria SUA, ci un preşedinte mare.", Michael Sandel, Universitatea Harvard

PREGĂTIRI. În faţa Casei Albe se lucrează la tribuna ceremoniei de inaugurare