Statele Unite și China sunt prinse în ceea ce experții în politică internațională numesc „capcana lui Tucidide”. Este vorba de un tipar, vizibil încă din zorii istoriei, care face ca ori de câte ori o putere în ascensiune amenință puterea dominantă, războiul să devină cea mai probabilă opțiune.
Într-o astfel de situație, evident, toată lumea caută aliați. Donald Trump n-a avut, însă, această șansă. Teribilul scandal Russiagate cu privire la interferanța rusească în alegerile prezidențiale americane din 2016 l-a împiedicat pe preedintele SUA să găsească un modus vivendi cu Vladimir Putin, pentru că ar fi fost acuzat că face jocul Kremlinului.
Astăzi, când informațiile par să demonstreze că Russiagate a fost doar o plăsmuire a FBI, Partidului Democrat și a „Deep State”, devine evident că nu Donald Trump a avut cel mai mult de pierdut, ci Statele Unite, care i-au silit pe ruși să se arunce în brațele chinezilor. Terenul era, de altfel, pregătit de acțiunile ostile ale americanilor în Ucraina din timpul Euromaidanului, acțiuni care au deschis cutia Pandorei: ocuparea Crimeei, războiul din estul Ucrainei și, pe cale de consecință, sancțiunile împotriva Rusiei.
O recunoaște, de altfel, și Christian Whiton, fost consultant al Departamentului de Stat în timpul administrațiilor George W. Bush și Donald Trump:„Din nefericire, Occidentul a oferit rar Rusiei motive de a explora cooperarea și ar fi greu de imaginat un program mai bun de a împinge Moscova în brațele Beijingului. Washingtonul menține un sistem complicat de sancțiuni pentru diverse sectoare de afaceri din Rusia, oficiali și persoane fizice.
Restricțiile privind entitățile legate de energie, în special, sunt destinate să promoveze cooperarea Rusiei cu China, o opțiune altminteri pragmatică pentru cele două țări, având în vedere resursele naturale abundente ale Rusiei și cerințele de energie în continuă creștere ale vecinului său atât de populat”.
Nucleara lui Trump. „A fost o tentativă de răsturnare a Guvernului SUA, dar i-am prins”
NATO a descoperit strategia perversă activată de Rusia şi China. E incredibil!
Evident, toate aceste probleme au fost moștenite de Trump de la predecesorul său Barack Obama... „Washingtonul a impus multe dintre aceste pedepse pentru invazia din 2014 a Rusiei în Ucraina și ocuparea Crimeei. Este timpul să ne gândim dacă mai au sens. Putin a fost foarte atent în alegerea porțiunilor mici din estul Ucrainei pentru a despărți în fiecare dintre cele două regiuni populațiile etnice ruse.
Mișcarea sa nu a fost prefața reconstituirii Uniunii Sovietice cu forța, ci probabil un efort de a forța Ucraina să facă anumite concesii și să împiedice aderarea la NATO. Absorbția Crimeei de către Rusia, căreia i-a aparținut în cea mai mare parte a timpului din 1783 încoace, a fost și mai strategică prin faptul că aceastî regiune era locuită copleșitor de etnici ruși și populații rusofone”.
Rezultatul acestor sancțiuni occidentale este nul, scrie Christian Whiton: ”După șase ani de sancțiuni, nici Crimeea, nici estul Ucrainei nu par mai aproape de reintegrarea cu Ucraina. Simplu, nu există nicio șansă ca Rusia să restituie aceste regiuni. Pentru asta ar fi nevoie de un război, pe care nici Ucraina, nici Europa nu au nici voința, nici capacitatea de a-l declanșa.
În plus, sancțiunile impuse de Washington par a fi susceptibile de a dăuna Americii mai mult decât Rusiei, China fiind principalul beneficiar. Statele Unite ar trebui să recunoască această realitate și să continue relația cu Moscova, chiar dacă vom considera teritoriile încă în dispută și vom rămâne în așteptarea unei viitoare soluționări”.
În această ordine de idei, Christian Whiton le recomandă căduros liderilor de la Washington să caute o soluție de a colabora cu Kremlinul.„Merită inițiat un dialog serios cu Moscova. Putin a scris că Rusia este dispusă să discute despre controlul armelor. Chiar dacă o soluție este puțin probabilă, conversația în sine ar oferi Moscovei o ieșire diplomatică care nu trece prin Beijing. În mod separat, am putea coopera în explorarea spațiului, pe baza colaborării trecute, mai ales că suntem mai aproape de paritatea tehnologică în acest domeniu".
Scopul acestui angaament pe cale dialogului nu trebuie să fie o soluție dramatică, ci doar o speranță rezonabilă că Rusia va avea unele stimulente să rămână neutră și să nu ne ajute adversarii. Moscova ar lucra în continuare cu China în anumite sectoare, în special în energie, dar ar colabora și cu noi și ne-ar putea susține sau ar rămâne neutră ăn unele probleme pe care le considerăm a fi cu adevărat importante.
Această situație ar fi foarte atractivă pentru Rusia, deoarece, din perspectiva ei, s-ar afla în poziția de a echilibra, mai aproape atât de Washington cât și de Beijing decât sunt China și SUA una de alta, și, prin urmare, ar fi capabili să scoată mai mult ;i de la noi ;i de la China, în timp ce noi concurăm pentru sprijinul lor”.
Mai mult, Christian Whiton are argumente care i-ar putea pune gânduri chiar și pe adversarii cei mai neînduplecați ai oricărei colaborări cu Rusia.„Toată lumea știe citatul lui Winston Churchill potrivit căruia Rusia este „o ghicitoare înfășurată într-un mister în interiorul unei enigme”, dar există și o a doua parte a citatului: „… dar poate exista o cheie. Această cheie este interesul național rus”,
Churchill a fost în stare să-și controleze animozitatea sa profundă față de Uniunea Sovietică pentru a putea coopera într-o zonă în care a văzut că interesele Marii Britanii se suprapun intereselor Moscovei. Realismul său pragmatic a fost surprins, însă, cel mai bine de un alt citat: „Dacă Hitler ar invada Iadul, aș face cel puțin o recomandare favorabilă pentru Diavol în Camera Comunelor”, scrie Christian Whiton în articolul său publicat pe site-ul nationalinterest.org.
O apropiere a SUA de Rusia în dauna Chinei, după modelul apropierii dintre America lui Nixon și China lui Mao împotriva URSS, e greu de întrevăzut în zilele noastre. Pentru SUA, însă, neutralitatea Rusiei ar fi singura variantă de a-și conserva supremația mondială. Din păcate, însă, criza din sănătate și revoltele antirasism arată că imperiul se surpă din interior sub presiunea unor forțe care sunt interesate decțt să-și elimine inamicii din interior, indiferent care e prețul pe care acest lucru îl presupune din punct de vedere geopolitic.